Powered By Blogger

miercuri, 11 martie 2015

(Semi)depresie

Mi-ar placea tare mult sa ma inteleg. Sa-mi dau seama ce imi lipseste… pentru ca in momentul asta simt ca-mi lipseste ceva. Nu stiu ce, n-am nici cea mai vaga idee macar. Incerc sa-mi dau seama, dar fara succes. Ceva nu e cum trebuie. Ceva nu e la locul lui, nu e acolo unde trebuie. E un sentiment ciudat, de oarecare neimplinire, de un lucru care stiu ca e undeva, dar nu unde trebuie. Si mai ciudat e ca sentimentul asta nu e permanent, ci sporadic. Am momente cand simt ca m-am pierdut undeva si mi-e greu sa ma regasesc, sa ma urnesc si sa merg inainte. Parca sunt tot timpul cu doi pasi inapoi si nu pot ajunge la destinatie. Pe care de fapt n-o stiu, pentru ca nu stiu ce vreau. Habar n-am ce-i cu mine, si la propriu si la figurat. As pleca undeva departe, singura si in acelasi timp n-as face-o. As dormi intr-una si in acelasi timp nu vreau sa adorm. E o invalmaseala in capul meu pe care n-o cunosc… Mi-e straina, dar nu cu totul.

Ca de obicei cand sunt in pasa proasta, ascult Nightwish.



“And you… I wish I didn’t feel for you anymore.”




miercuri, 11 februarie 2015

11

In 3 zile implinim 11 ani de cand ne-am casatorit. O fi mult? O fi putin? Nu stiu sigur. S-au depasit multe obstacole, s-au facut multe compromisuri, s-au iertat multe, de ambele parti. S-au descoperit multe lucruri nebanuite despre celalalt, s-au invatat lectii pretioase. Au fost multe poticneli, unele mai mari, altele mai mici. Au fost multe momente frumoase, au fost multe emotii, au fost multe impliniri, au fost si dezamagiri. In 11 ani m-am transformat in ceva ce imi place, datorita acestei casnicii. Am crescut si am evoluat impreuna, am avut grija unul de celalalt si mai presus de toate am comunicat. Dupa 11 ani si 2 copii frumosi, cand ma uit in urma, nu-mi pare rau de nimic. Sunt fericita si vreau sa raman asa. Stiu ca orice problema s-ar ivi, se va rezolva in doi. Stiu ca orice problema as avea, voi avea sprijin oricand. Stiu ca sunt iubita si mi-e de ajuns.

LA MULTI ANI!

marți, 10 februarie 2015

Dust

Nu vreau. Sau vreau. De fapt nu stiu prea bine daca vreau. Stiu doar ca nu vreau sa stiu tot ce stiu acum. Vreau sa fiu cu mintea clara, cum eram odata. Nu-mi plac surprizele, cu atat mai putin alea neplacute. Cand ceva devine prea complicat, am tendinta sa fug. Doar ca acum nu pot… Cuvintele sunt cele mai de temut arme ale unui om. Folosite gresit, pot provoca dezastre de proportii.
I wish I were far far away… walking in the air.