De ce sunt io nervoasa in dimineata asta

    Buey, deci...io acu sunt nervoasă. Sunt nervoasă pen`ca şi anume, azi dimineaţă, pe când făceam io sex mişto şi fără griji, chiar înainte de punctul...G(hici) ce se întâmplă??? Iese fi-mea ha mare din camera ei întrebându-mă: mami, da` de ce ţipi aşa? Paranteză: io, de 7 ani de când am fetele, nu prea mă mai exprim decât eventual la tonalităţi foarte joase, tocmai din motivele astea, să evit întrebările la care n-aş putea răspunde; prin urmare nici azi dimineaţă nu m-am exprimat altfel decât de obicei, dar în liniştea dimineţii şi în condiţiile în care fi-mea abia aştepta să se trezească cineva ca să nu mai fie singură...vă daţi seama cum stătea ea cu urechile ciulite! Aşaaaaaaaa, acum să revenim: mami, da` de ce ţipi aşa? Acum imaginaţi-vă următoarea scenă porno: io peste hombre, cu spatele la el, se aude uşa de la camera fetelor care dă direct în camera noastră, io mă arunc pe spate peste om cu tot cu plapumă ca să mă acopăr în timp ce copilu` mă întreabă de ce ţip aşa.
Eu (răspunzând prompt): pentru că mă doare picioru`...
Fi-mea (cu o faţă iluminată): aaaaaa, şi tati te ajută să nu te mai doară???
Eu (din ce în ce mai agasată): daaaaa!!!
Fi-mea (încruntată): da` de ce e dezbrăcat tati?
Ta-su (cedând nervos): da` ia du-te tu la tine în cameră şi culcă-te că e prea dimineaţă!!!
Fi-mea (supărată): daaaa biiinnneeee!
Si uite asa s-a dus dracului partida noastră de azi dimineaţă, io am rămas ne...mulţumită, copilu` a rămas nedumerit, iar hombre a  rămas dator pentru diseară. Pana una alta, stau şi mă întreb cat va mai dura pana o să rămânem blocaţi într-o dimineaţă...dacă vedeţi una la ştirile de la 5 ca a ajuns la spital încârligată cu bărbată-su, aia sunt io cu hombre, din cauza sperieturii!

Aberaţii de noapte

La ora asta din noapte, unii dorm. Alţii nu. Io par egzample nu, că nu pot. Dracu ştie de ce. Nici n-am nimic de zis, de comunicat, de povestit. As povesti io mult şi bine, da` am auzit ca e mishteaux când uamenii nu ştiu chiar tot despre tine. Cică te învălui singură într-o aură de mister, şi duamnelor le şade bine misterioase. Bine, io nu ştiu treburile ăştia. Nu le ştiu pentru că-s femeie şi nu mă pot pune în locul unui bărbat să văd cu ce cum ar gândi el. Nu pot şi pace. Probabil că-s prea femeie. Sau de 3 ori femeie. Sau nu, o dată şi bine. Sper, aşa îmi place să cred. In plus, cum dracu sa fii de trei ori femeie? Puşcăria asta de expresie se referă la chestia aia cu gospodină în casă, doamnă în societate şi curvă în pat? Da` dacă m-am săturat de pat? De ce tre sa fiu io curvă doar în pat? De ce nu pot în bucătărie? Sau în bucătărie e interzis să ţi-o pui? Sau în baie? Sau sprijinită de cuier? Si de ce tre să fiu doamnă în societate? Nu pot fi doamnă şi în familie? Da` de ce tre să fiu doamnă în societate tot timpul când uneori chiar e necesar să fiu ţărancă şi prost crescută? Si gospodină tre să fiu doar în casă? Da` în curte nu merge? Sau la pădure la grătar? Acolo nu tre să fiu gospodină? Aberatii de noapte...
Da` în altă ordine de idei, constat cu stupoare că pe măsură ce mă apropii de treizeci de ani sunt din ce în ce mai mândră de mine, de realizările mele, mi-au dispărut toate complexele (care oricum între noi fie vorba, erau total nefondate, având în vedere că sunt absolut minunată şi mult prea perfectă), m-am transformat pe ici pe colo prin părţile esenţiale şi văd multe lucruri cu totul altfel. Trăiesc altfel, simt altfel totul, deşi la bază sunt tot aceeaşi Julia pe care o cunosc de 27 de ani. Si nu, transformarea mea nu are legătură cu înaintarea în vârstă. Are legătură cu o experienţă mai puţin plăcută care m-a făcut să-mi dau seama că suntem nişte idioţi noi, oamenii în general. Ne place să ne batem joc de viaţa noastră şi niciodată nu o apreciem până nu suntem în pericol s-o pierdem. După aia ne pocneşte frenezia trăitului, revelaţia că până acum ne-am bătut joc şi că nimic nu e bătut în cuie. La fel de idioată am fost şi eu. Acum apreciez. Noroc că nu e prea târziu. Dar putea să fie! Aberaţii de noapte...
La ora asta din noapte şi într-o cu totul altă ordine de idei, azi fac 4 luni de când nu mai fumez. Deci sunt minunată! Îmi vine să mă pup singură! Tot azi se împlinesc 16 zile de când am văzut primul concert live din viaţa mea al lui Bon Jovi! Îmi vine să mă pup singură iară! Maine este ziua mamei mele, si-mi vine s-o pup, da` nu pot ca e prea departe. Da` mă pot pupa pe mine, că şi aşa semăn cu ea foarte tare-prea tare-ar spune unii cum ar fi hombre...Dacă îţi vine să te pupi pe tine înseamnă că eşti narcisist? Sau doar că te iubeşti de-ţi vine (uneori) să te pupi singur? şi ce, e rău să te pupi singur? Nu e rău deloc, că am mai văzut io în filmele alea pornache tanti din alea care se pupau şi se lingeau singure pe silicoanele din dotare. Deci dacă e în pornache treaba asta, nu poate fi rău, că cică pornachele sunt expresia tuturor dorinţelor ascunse ale oamenilor. Aşa am citit io nu mai ştiu unde, da` ştiu că am citit. Iar dorinţele nu sunt rele. Aberaţii de noapte...
Somn uşor!

Mi-am indeplinit visul!

In 10 iulie am fost la concertul lui Bon Jovi. N-am avut timp sa povestesc despre el imediat dupa ce l-am vazut, ca am de lucru de nu apuc nici la buda sa ma duc in liniste.  La fix doua saptamani dupa concert, o sa incerc sa descriu ce am vazut si impresii dinainte, din timpul si dupa concert. Ca sa ne intelegem de la inceput, io-i iubesc pe cei de la Bon Jovi. Io sunt cel mai mare fan al lor. Clar? Asa. Acum ca am lamurit lucrul asta deosebit de important o sa va povestesc cum fu. Pai fu...demential! Logic, nu? O adevarata lectie de profesionalism, din toate punctele de vedere. Concertul a inceput la ora 20 fix, n-au intarziat, n-au avut aere de vedete mondiale pe care le asteptau 55 de mii de oameni intr-o tara necunoscuta din estul Europei. Au fost deosebit de veseli, au stiut sa intretina atmosfera, si in loc de o ora jumate au cantat 3 ore. 3 ore de cantat live, 3 ore de spectacol adevarat, perfect ca sonorizare, organizare si ca spectacol in sine. Pentru mine au fost 3 ore de orgasm intelectual, sau de jovigasm, visul de-o viata devenit realitate. Singura chestie pentru care sunt deosebit de ofticata este faptul ca tribunele VIP au fost departe de scena. Cel mai departe de scena, de fapt, in conditiile in care au fost pe locul 2 ca si pret. Biletele de la Diamond Circle au costat 800 si ceva de lei, si evident ca nu s-au vandut, motiv pentru care au inceput sa ia oameni care platisera bilete la Golden Circle si sa-i bage la Diamond Circle. Daca stiam asa, imi luam si eu bilet la Golden Circle, ca oricum am ajuns la ora 15 in Piata Constitutiei, si ajungeam lejer langa scena. Motivul pentru care mi-am luat bilet la VIP nu a fost de fitze, ci pentru ca in primul rand, acolo erau scaune, iar eu avand o problema medicala, am zis ca o sa stau jos. Sanchi, evident ca n-am stat pe scaun decat de la ora 15 la ora 20. Dupa aia am stat in picioare pana la ora 23. In al doilea rand, m-am gandit ca degeaba imi iau bilet la Golden Circle, ca io am un metru jumate si n-o sa vad nimic din aceasta cauza. Asadar, tribunele VIP au fost cea mai buna alegere la momentul respectiv. Daca stiam treaba cu Golden Circle transformat in Diamond Circle...nu mai stateam pe ganduri. In fine, n-are a face, pentru ca timp de 3 ore am cantat cat m-au tinut plamanii toate piesele lor de succes, impreuna cu alti 55.000 de oameni, am batut din palme pana m-au usturat, am tipat pana am ragusit si inca nu realizez ca i-am vazut pe bune si ca mi s-a indeplinit visul de o viata. Johnny boy a venit cu temele facute, si aici ma refer la faptul ca desi au fost foarte multi bulgari si turci ce-si fluturau steagurile, a stiut sa aleaga steagul Romaniei, nu a confundat Bucurestiul cu Budapesta, nici Romania cu Bulgaria, si ne-a respectat ca si fani ai formatiei lui oferindu-ne un spectacol extraordinar. Si-a cerut scuze ca n-a venit pana acum la noi si a promis ca va reveni.

As vrea sa invete si "artistii" romani ceva din profesionalismul lor, macar 10%, si atunci promit sa merg si eu macar la un concert pe an la ai nostri, oricare ar fi ei.
Pana una-alta, sunt mai mult decat incantata, si daca as avea banii necesari, cu siguranta i-as urmari prin toata lumea pana la incheierea turneului. Da` n-am, asa ca ma multumesc cu amintirea ce mi-a ramas, cu putinele poze si cele 3 filmulete facute, si cu speranta ca se vor tine de promisiune si vor reveni. Cat ii asteptam inapoi, sa va arat o frantura din ce am vazut si am trait eu.