Powered By Blogger

sâmbătă, 31 decembrie 2011

La mulţi ani!


Având în vedere că n-o să am timp să vă urez la 12, că am o grămadă de musafiri azi, o fac acum şi vă urez un an nou mult mai bun decât ăsta care se termină acum, cu mai multă linişte sufletească şi mai multe împliniri, şi ce îmi doresc mie vă doresc şi vouă. Acum ar trebui să fiu o nesimpoarcă şi să vă spun ce de papa bun am făcut, dar n-o să vă povestesc nici despre chec, nici despre piftie, nici despre prăjitura făcută de mama, nici despre vinete şi ouă umplute şi nici despre carnea de friptură care acum stă frumos în vin cu salvie şi rozmarin.

Un an nou fericit vă urez!

vineri, 23 decembrie 2011

Hohoho!


O să vă urez şi eu Crăciun fericit pe ritmurile celor de la Hara (anul ăsta o să intoxic vecinii cu colindu` ăsta pe care e musai să-l învăţ, mai ales partea aia cu "io fac foc fac flori de măr măi tiptirip dadaidahop şi ţupţupţup), să vă aducă moşu` tot ce vă doriţi (în limitele bunului simţ, nu fiţi oi cu şorici), şi să ne vedem sănătoşi în noaptea dintre ani când o să vă urez din nou.
Haida, Hara!

Mărlin dărlin, iofacfocfacfloridemărmăitiptiripdadaidahopşiţupţupţup!
Gata, v-am urat! Scoateţi merele coapte şi vinu` fiert, că-i un frig de-mi crapă ochiu` stâng!

luni, 12 decembrie 2011

Ajutor umanitar

Cu capul plecat, am să vă cer ajutorul umil, cu rugămintea fierbinte de a ţine cont de ceea ce vă cer, pentru că este pentru o cauză nobilă, şi dacă mă iubiţi, o să mă ajutaţi, nu-i aşa?
Azi am aflat ceva...nici nu ştiu cum să-i zic... fantastic? De domeniul SF-ului? Haideţi să nu vă mai ţin în suspans şi să vă dezvălui marea descoperire şi vouă... tobe...tobe... şi mai multe tobe... suspansul creşte... şi mai mult... şi mai mult... deci azi am aflat că în 2012 vine sfârşitul. Cum al cui? Al lumii, evident. Şi am mai aflat ceva. Că aşa cum s-a întâmplat la fiecare sfârşit de lume (da, bă, da, s-a mai sfârşit lumea de câteva ori - vezi faza aia naşpa cu dinozaurii, aia cu potopu`, mă rog, cică-s mai multe sfârşituri), deci atunci când se sfârşeşte lumea, rămâne un 5% pe planetă din toată viaţa existentă ca să ajute la perpetuarea speciilor respective în continuare. Deci se sfârşeşte, da` nu de tot. Aşa, acu să revenim la rugămintea mea umilă. Am aflat că există un nene, acilea în Braşov, care, convins fiind că în 2012 vine "THE END", s-a apucat de printat toată Wikipedia. Nu râdeţi, că e treabă serioasă şi migăloasă. Voi aveţi idee cât e de mare drăcia aia de wikipedia? (Bine, şi inexactă, da` aia n-are nicio legătură cu ce vreau io să facem aici.) Revenind, deci omu` s-a pus pe printat wikipedia. Cică să aibă omu` de unde să se documenteze când o rămâne doar el cu câteva doamne pe planetă, dornice de împerechere pentru a perpetua specia, că doar se ştie că nu se face sex pentru altceva în afară de împuiere, ce naiba? Terminaţi cu scârnăviile, că suntem în post şi ne bate rivalu` lu` Al Pacino!
Aşadar, rugămintea mea este următoarea: dacă fiecare prieten de-al meu de pe fiecare site de socializare ar printa numai câte o pagină din wikipedia şi ar răspândi vorba printre prietenii lui şi prietenii lui printre prietenii lor şi aşa mai departe, pe sistem MLM, am ajuta omu` să-şi îndeplinească visul, să şi-l vadă cu ochii lui în faţa ochilor lui! (Asta a fost o repetiţie sâcâitoare numa` aşa, ca să vă duceţi deja la imprimante.) Deci cum facem? Printăm wikipedia? Şi-o şi legăm frumos, şi-i punem coperţi aurite şi scriem pe ea de mână cine a contribuit la istoria umanităţii, şi-o îngropăm undeva unde să n-o găsească decât extratereştrii când or veni să cerceteze planeta noastră dragă şi plină de puieţii lu` nenea ăsta de-a salvat wikipedia... thuamne, că numa` gându` la asta mă face să... nu ştiu să ce, să ceva.
Deci, printăm sau nu printăm?

That`s why I fell in love with the devil


"...let me give you a little inside information about God.
God likes to watch. He's a prankster. Think about it.
He gives man... ...instincts. He gives you this extraordinary gift, and then what does He do? I swear, for his own amusement... ...his own private, cosmic... ...gag reel... ...He sets the rules in opposition. It's the goof of all time.
Look, but don't touch.
Touch, but don't taste.
Taste, but don't swallow.
And while you're jumping from one foot to the next, what is He doing? He's laughing his sick, fucking ass off! He's a tightass! He's a sadist! He's an absentee landlord! Worship that? Never!
- "Better to reign in Hell than serve in Heaven," is that it?
Why not? I'm here on the ground with my nose in it since the whole thing began! I've nurtured every sensation man has been inspired to have! I cared about what he wanted and I never judged him! Why? Because I never rejected him, in spite of all his imperfections! I'm a fan of man! I'm a humanist. Maybe the last humanist."

Al Pacino`s speech on The Devil`s Advocate.

joi, 8 decembrie 2011

Remember

A fost odată, demult, o puştoaică veselă de 17 ani, cu părul lung, ondulat şi roşcat, cu ochii mari şi căprui care se făceau negri când se înfuria. Genul ăla de tipă pe care o suni când ai o problemă doar ca să te plângi pentru că ştii că te va asculta până la capăt, genul de prietenă ideală cu care te duci şi-n club, dar poţi sta şi acasă să vorbeşti toate tâmpeniile până dimineaţă. Genul ăla de "aproape" femeie, dar încă un copil. Credea că nu tot ce zboară se mănâncă, dar de aia tot mai încerca din când în când. Îi plăcea să experimenteze diverse chestii, în mai toate domeniile. Şi-ar fi dorit să călătorească, să vadă toată lumea, să ştie toate limbile pământului, să nu se mărite niciodată, să fie veşnic liberă ca pasărea cerului. În schimb era mereu în căutarea dragostei, a ăleia din cărţile pe care le citea cu o pasiune rar întânită. Şi-şi spunea mereu că nu există dragoste la prima vedere, că e doar o fabulaţie a unor scriitori prea talentaţi şi neîmpliniţi în plan amoros.

***

8 decembrie. Prima ninsoare o făcea să se simtă... singură. Sau mai bine zis neprotejată. Toată siguranţa afişată era doar o mască. De fapt îşi dorea ... nu ştia bine ce-şi dorea, dar sigur nu viaţa pe care o avea atunci. O serie de coincidenţe bizare au făcut posibilă o experienţă pe care ea n-o va mai întâlni niciodată.

***

Era un tip cel puţin prezentabil. Înalt, bine făcut, undeva la 35 de ani, poate ceva mai mult, român la origine, cu cetăţenie americană, însurat în Israel şi în curs de divorţ. Avea un băiat care era cu doar câţiva anişori mai mic decât ea. Venise în România cu "afaceri" şi era şeful unei rude de-a puştoaicei. Ruda cu pricina s-a gândit să aducă puştoiaca la o bere cu şefu`, nu de alta dar "tu eşti veselă, ştii o grămadă de chestii, omu` n-a mai fost în România de foarte mulţi ani şi te ştiu io pe tine, că imediat ai să găseşti ce să discuţi cu el şi să-l ţii ocupat două zile până pleacă înapoi în State. Vezi că azi e ziua lui şi e supărat." Puştoaica a fost imediat de acord, şi s-au întâlnit "la o bere." Prima atingere a mâinilor când au făcut cunoştinţă a declanşat în corpul puştoiacei nişte emoţii pe care nu le mai simţise niciodată. A scuturat rapid din mâini, ca şi cum ar fi vrut să alunge senzaţia aceea ciudată, total necunoscută. Primul lucru pe care puştoaica l-a observat la el au fost plăcuţele veritabile din armata americană. Apoi mâinile incredibil de frumoase pentru un bărbat atât de... bărbat. Orele s-au scurs cu o rapiditate care o făcea să i se înnegrească ochii de câte ori se uita la ceas. El în schimb, nu părea să fie preocupat de trecerea timpului, deşi o întrebase pe la cât ar trebui să fie acasă. Când a auzit răspunsul "n-am o oră anume" a zâmbit ştrengăreşte în colţul gurii. Genul ăla de zâmbet al vânătorului care ştie sigur că şi-a asigurat vânatul în ziua aceea. Au discutat vrute şi nevrute, filozofie, literatură, muzică pe parcursul a două sticle de vin alese de el, că ea era prea puştoaică să ştie despre vinuri. Au râs atât de mult şi de zgomotos încât tot restaurantul se uita la ei. Puştoaica era un pic ameţită, el la fel, şi-au povestit vieţile, visurile, ambiţiile, dorinţele, şi-au pus sufletul pe tavă unul altuia. Când a întrebat-o dacă vrea să meargă acasă, puştoaica a spus un "nu" şoptit, dar hotărât. Aşa că au schimbat locaţia cu una mai intimă, un fel de băruleţ care la ora aia din noapte şi în mijlocul săptămânii era aproape gol. Acolo a sărutat-o, făcând-o să tremure pentru prima dată în viaţa ei. Apoi, nu se ştie cum sau când, s-au trezit în camera de la pensiunea unde era cazat, cu mâinile alunecându-le pe trupuri, fremătând şi arzând. S-au iubit cum ea nu ştia că este posibil în lumea asta şi au adormit îmbrăţişaţi.

***
Dimineaţa a trezit-o cu cafea. Somnoroasă şi un pic mahmură, obosită, cu părul răvăşit, în loc de bună dimineaţa a auzit doar: "Cât eşti de frumoasă!" Mintea ei încerca să cuprindă tot ce se întâmpla, şi să comande trupului să se ridice şi să plece acasă. Dar trupul voia altceva... aşa că s-a lăsat în voia instinctului încă o dată şi au mai făcut dragoste odată. Apoi, realitatea a lovit-o. El în ziua următoare pleca. Şi pleca departe. L-a rugat cu lacrimi în ochi s-o ducă acasă. A ieşit din maşină încercând să-şi stăpânească lacrimile care se încăpăţânau să ţâşnească. El a încercat s-o oprească spunându-i doar atât: "Vino cu mine în America!"
"Eu... nu pot. Am şcoală... şi... nu pot..."
A fugit până în casă, cu lacrimile şiroind şi înnodându-se în barbă, rugându-se fierbinte să nu se fi îndrăgostit. Ar fi fost contrar tuturor principiilor ei, ar fi fost invers decât credea ea că ştie că se poate. Nu există aşa ceva! Dragoste la prima vedere! O prostie, o fabulaţie a unor scriitori prea talentaţi şi neîmpliniţi în plan amoros.

***
Puştoaica a refuzat cu încăpăţânare să-i răspundă la telefoane sau la mesaje, nici măcar când a aflat că şi-a amânat plecarea cu câteva zile. Ultimul mesaj primit a fost: "Cred că m-am îndrăgostit. Dacă vreodată vei vrea să mă cauţi, ştii unde mă găseşti. Al tău, D."
***
Anii au trecut şi puştoaica a crescut. Nu l-a căutat niciodată, deşi ştie că ar putea şi că ar fi acolo pentru ea. Nu ştie de unde ştie, dar e la fel de sigură ca pe faptul că mâine soarele va răsări. Chiar dacă acum e fericită şi împlinită, iubeşte şi este iubită, întotdeauna va exista în inima ei un loc special pentru D. Pentru că el a fost prima ei dragoste, pentru că pe el l-a simţit atunci ca fiind sufletul ei pereche, completarea perfectă din toate punctele de vedere.

***
La mulţi ani, D.

Noaptea amintirilor

V-am zis că-mi plac bărbaţii mai în vârstă? Şi-mi plac mult. Să n-o dăm, totuşi, în gerontofilie! Îmi plac ăia până la 40 şi ceva, nu mult. Îmi plac pentru că au ceva în cap, pentru că mă stimulează din mai toate punctele de vedere, pentru că ... sunt bărbaţi. N-am nimic contra puştanilor, dar îi las tipelor mai în vârstă sau celor cărora le plac copiii mari. Io recunosc că n-am răbdare să cresc copiii altora. Un bărbat matur în schimb, e altă mâncare de peşte. Ştie ce vrea, ştie ce nu vrea, n-are dileme existenţiale, a depăşit cam toate crizele de vârstă (sau cum drac s-or numi chestiile alea inventate de americani ca să aibă o scuză că bărbaţii lor sunt idioţi by default până mor) şi mai ales ŞTIE CUM SĂ SE POARTE CU O FEMEIE. Ştie să spună săru-mâna, ştie să-mi dea mâna când cobor din maşină, ştie să-mi facă un compliment fin, ştie să facă aluzii mishteaux, ştie să mă facă să mă simt femeie.

Azi e noaptea amintirilor.
La mulţi ani ... cuiva care e exclus să mă citească.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Statistic

Have you ever thought about the possibility of your existence?
Let me help you to imagine that better:

#1. On average, man produces around 2 000 000 fertile spermatozoids per day.
#2. That`s around 45 000 000 000 spermatozoids during average man`s life.
#3. Every single spermatozoid has its particular DNA.
#4. Averagely, man raises up to 3 children throughout his lifespan.
#5. Possibility that your father`s single spermatozoid will become exactly YOU is 1:15 000 000 000.


BUT IS THAT ALL?
OF COURSE NOT!



#6. Possibility that your grandfather`s single sperm will become your father and that your father`s single sperm will become YOU is 1:144 000 000 000 000 000 000.
#7. Possibility of your existence after 10 generations (one generation is 25 years) is 1:600 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000.
#8. Possibility of your existence since the beginning of mankind is 1:18 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000... (and 500 000 more zeros)

BUT IS THAT ALL?
OF COURSE NOT!




#9. These calculations are based only on fatherhood`s factor. Calculations do not include such factors as motherhood, death by natural causes, death by unnatural causes, child`s death before adulthood, etc.
#10. If statistics would include all factors, possibility of YOUR existence would be almost zero.

AND WHAT`S NEXT?


Next, after realizing how unthinkably huge coincidence you are . . .

After realizing that your existence should be almost 0%, but here you are, 100% . . .

It`s about goddamn time to make those numbers count!

But for now...


It would be enough just to appreciate the fact that you are alive!!!
Sursa aici.

marți, 1 noiembrie 2011

Religions of the world

Taoism: Shit happens!
Hare Krishna: Shit happens, rama rama ding ding!
Hinduism: This shit happend before!
Islam: If shit happens, take a hostage!
Zen: What is the sound of shit happening?
Buddhism: When shit happens, is it really shit?
Confucianism: Confucius says "Shit happens"!
7th day adventist: Shit happens on Saturdays!
Protestantism: Shit won`t happen if I work harder!
Catholicism: If shit happens, I deserve it!
Jehova`s witnesses: Knock knock, "Shit happens"!
Unitarian: What is this shit?
Mormon: Shit happens again, and again, and again!
Judaism: Why does this shit always happen to me?
TV Evangelism: Send more shit!
Rastafarianism: Let`s smoke this shit!
Atheism: No shit!

Sursa: somewhere in the World Wide Web...

duminică, 30 octombrie 2011

Explicatie

Evident, nu-mi apartine, am gasit-o pe feisbuc, la statusul cuiva din lista. M-am amuzat tare asa ca o impart cu toata lumea:


În prima zi, D-zeu a creat câinele şi i-a zis:
"În fiecare zi să stai în uşa casei şi să latri la oricine intră în casă sau trece prin faţa ei . Pentru asta îţi dau 20 de ani de viaţă."
Câinele a răspuns :"E prea mult timp pentru a sta şi a lătra. Ce-ar fi să-mi dai doar zece ani şi să-i păstrezi pe ceilalti zece?"
Şi D-zeu a fost de acord.

A doua zi, D-zeu a creat maimuţa şi i-a zis:
"Înveseleşte-i pe oameni cu maimuţărelile tale şi fă-i să râdă. Pentru asta îţi dau o viaţă de 20 de ani."
Maimuţa a zis:"Să mă maimuţăresc 20 de ani? Asta-i destul de mult ! Ce-ar fi să-ţi dau 10 ani înapoi cum a făcut şi câinele ?"
Şi D-zeu a fost de acord.

A treia zi, D-zeu a creat vita şi i-a zis:
"Tu să mergi toată ziua pe câmp cu ţăranul, să suferi de arşiţa soarelui, să ai viţei şi să dai lapte să poţi întreţine familia ţăranului. Pentru asta îţi dau 60 de ani de viaţă."
Vita a răspuns:" Asta e o viaţă destul de grea, şi tu vrei ca eu să trăiesc 60 de ani? Ce-ar fi să păstrez 20 şi să-ţi înapoiez 40?"
Şi D-zeu a acceptat şi de această dată.

În ziua a patra, D-zeu l-a creat pe om şi i-a zis:
"Mănâncă, dormi, căsătoreşte-te şi bucură-te de viaţă. Pentru asta îti dau 20 de ani."
Dar omul a zis:" Numai 20 de ani ? Este posibil să-mi dai mie cei 20 de ani ai mei, cei 40 pe care ţi i-a înapoiat vita, cei 10 de la maimuţă şi 10 de la câine, pentru a avea o viaţă de 80 de ani ?"
" Sigur !" a zis D-zeu ,"tu ai cerut-o! "

Acesta este deci motivul pentru care în primii 20 de ani mâncăm, dormim, ne jucăm şi ne distrăm. Următorii 40 de ani muncim ca vitele în soare ca să ne întreţinem familiile. După care ne maimuţărim timp 10 ani ca să ne bucurăm nepoţii. Iar, ultimii 10 ani îi petrecem pe prispa casei lătrând la toată lumea .

Acum viaţa v-a fost explicată!

marți, 25 octombrie 2011

Scrisoare către mine

Dragă Julia,

Să nu uiţi niciodată că viaţa este scurtă şi o poţi pierde oricând. Să nu uiţi niciodată că cei dragi ţie îşi vor continua viaţa şi fără tine, dar nu vor mai fi niciodată la fel.
Să nu uiţi niciodată experienţa de anul trecut şi să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru ea. Puteai să mori, Dumnezeu te-a încercat şi nu ţi-a dat mai mult decât poţi duce. Ai dovedit că eşti o luptătoare.
Să nu uiţi niciodată să apreciezi viaţa la adevărata ei valoare. N-ai făcut-o până n-ai fost aşa aproape să o pierzi.
Să nu uiţi să le spui celor dragi că îi iubeşti. Cât de des poţi. Poate nu va mai exista acel "mâine" pe care amânai totul până anul trecut, exact pe vremea asta.
Să nu uiţi că ai construit o familie minunată pentru care tu eşti totul. Ea este cea mai importantă.
Să nu uiţi că experienţa de anul trecut te-a făcut să crezi că există un Dumnezeu undeva acolo sus.
Să nu te subestimezi niciodată! Nu ai de ce.
Să nu uiţi să râzi în fiecare zi. Fără excepţie.
Să nu uiţi să vorbeşti cu Luana în fiecare zi. Fără excepţie. Merită să faci totul ca să nu o pierzi.
Să nu uiţi să vorbeşti cu Raluca cât de des poate ea. Merită.
Să nu uiţi niciodată să asculţi muzică în fiecare zi. Ea te-a ajutat şi când erai o legumă.
Să nu uiţi să te detaşezi de tot ce te enerva până anul trecut. Nu merită nervii şi sănătatea ta care sunt atât de importante!
Să nu uiţi să dai drumul trecutului. Împacă-te cu toţi şi cu toate. Regretele nu-şi mai găsesc locul acum nicăieri.
Să nu uiţi să nu mai judeci. Nu eşti în măsură şi nu se cade. Eşti om, eşti imperfectă, nu ai cum să judeci alţi oameni.

luni, 24 octombrie 2011

Vineri


Am văzut vineri în troleu cei mai draguţi copii, un el şi o ea, la vreo 14 ani amândoi, el cu faţă de copil şi voce în schimbare, ea încă un copil, dar deja o domnişoară. Amândoi aveau ceva ce n-am mai văzut demult - stânjeneala specifică vârstei, evitarea privirii celuilalt, evidenţa faptului că se plac şi cele mai sincere zâmbete pe care le-am văzut. Inocenţă pură.

Am văzut vineri în drum spre şcoală un...beţiv. Duhnind a alcool, a intrat la magazinul de unde-mi iau eu covrigi de obicei să ceară un bidon cu apă - "îmi e sete pentru că m-am îmbătat rău şi abia m-am trezit." Era 5 jumate după-masa, iar el era îmbrăcat în haine de la Distrigaz. Doreleeeeeee... Românism pur.

Am văzut vineri în drum spre şcoală un jeep. Era să-l văd de foarte aproape în condiţiile în care semaforul pentru pietoni era verde. Noroc că am reflexe bune de tot - parcă am văzut un jeep mergând pe contrasens, iar eu eram un logan roşu. Cocălărism pur.

- Mi-e dor să fiu copil.
- Nu mai vreau să judec.
- Mi-e frică de moarte.
Inocenţă. (Pre)judecată. Moarte. Mi-e frică de lumea în care trăiesc.

duminică, 23 octombrie 2011

Multumiri domnului Lazy!

Ati observat ce header misto am? Ei bine, este opera domnului Lazy, care mi l-a facut cadou.
Multumesc mumos, mi-ai facut o supriza foarte placuta! Singura intrebare pe care o am este: de ce poza aia? :)) (Sa nu ma intelegi gresit, ca nu am nicio obiectie, dar aveai de unde alege, asa ca tre sa intreb de ce aia?)
Meriti o bere, chiar doua! Multumesc!

marți, 18 octombrie 2011

Pentru ca-s trendi-flendi

Pentru ca-s trendi-flendi, o sa zic doua vorbe despre cel mai fierbinte subiect al zilei.

Prima vorba:

"Dacă eroul zilei de azi s-ar fi numit oricum altfel, ştirea ar fi sunat cam aşa: “Un şmecher cu jeep de 100.000 de euro a apăsat cu inconştienţă pedala de acceleraţie, a intrat pe contrasens şi a produs un carnagiu pe şosea. El a strivit doi oameni nevinovaţi care circulau regulamentar şi a băgat alţii n în spital. Procurorii au considerat, revoltător, că autorul accidentului, care s-a suit la volan deşi suferise nu demult afecţiuni neuro, nu reprezintă pericol social şi poate fi cercetat în stare de libertate.” La noi, tabloidele şi televiziunile sensibiloase o ard intelectual pe aria ghinionului în serie şi sunt preocupate nu de familia morţilor, ci de cea a făptuitorului."
Victor Ciutacu

A doua vorba:

Indiferent cine e la volan, cand provoci un accident care se soldeaza cu 3 morti si prin care ti-ai pus in pericol intreaga familie (incepand cu copiii tai si terminand cu tine) plus un strain care a avut nenorocul sa lucreze pentru tine, trebuie sa raspunzi in fata legii. Oricum omul Serban Huidu e distrus, "vedeta" nemaiexistand demult. Nu stiu cum se va termina si nici nu prea ma preocupa, daaar... sa fii atat de imbecil ca si ziarist sa prezinti totul ca pe un "mare ghinion care-l urmareste pe Huidu de enspe luni" mi se pare aberant. Pedeapsa lui cea mai mare e ca trebuie sa traiasca tot restul vietii cu gandul ca a omorat 3 oameni si nu cred ca va mai putea pune capul pe perna linistit vreodata. In alta ordine de idei, mi-ar placea sa vad si un medic, doi, treispe, anchetati pentru faptul ca serbanica fara frica avea liber sa conduca orice masina... in opinia mea cea umila... nici pe tricicleta n-ar fi fost in siguranta nici el nici noi avand in vedere accidentul de acum nici un an si recuperarea evident incompleta. Dar na... suntem alaturi de serbanica? Io sincer, nu prea, desi m-a cutremurat ce am vazut la televizor si e firesc si uman sa-ti para rau pentru tragedia intamplata. Pentru tragedie... in rest, prostia se plateste.

luni, 17 octombrie 2011

Leapşa lu` killăru



Leapşa asta e preluată de la Killăru care a preluat-o de la Cristean care cred că a început-o. Habar n-am, dacă greşesc, shut the fuck up că nu e vina mea, io am zis că habar n-am şi că doar cred că e aşa.
Păăăăăiiiiii... acu 10 ani se întâmpla aşa:
- aveam 17 ani.
- am fugit de acasă de două ori în acel an.
- fumam viceroy albastru.
- murise tata de 1 an.
- eram depresivă.
- am avut două tentative de sinucidere, una rezultând cu mine la spital, salvată de medici, cealaltă la fel.
- prima jumătate a acelui an am petrecut-o în casă, citind 105 de cărţi. (nu, nu e o glumă) ultima jumătate a anului anterior am petrecut-o exact la fel, citind cam acelaşi număr de cărţi. adunaţi cifrele şi veţi vedea cum a citit Julika 200 de cărţi într-un an. (nu, nu e o glumă, cu atât mai puţin o exagerare)
- a doua jumătate a anului am petrecut-o prin baruri, partyuri, one-night stand-uri şi beţii crâncene.
- aveam ceea ce americanii numesc "an open relationship", adică fiecare cu pizda mă-sii până ne întâlneam.
- am făcut prostia să mă îndrăgostesc rău de tipul din "open relationship", da`rău de tot. iar eu când sunt îndrăgostită sunt proastă. rău, da` rău de tot.
- în ciuda tuturor punctelor de mai sus, eram la şcoală şi am fost la un pas de a fi olimpică naţională la engleză.

Da... io zic că m-am schimbat mult în ultimii zece ani. Voi ce ziceţi? Unde eraţi acum 10 ani?

vineri, 14 octombrie 2011

Blowjob

Ma, io azi mă uitam aici, şi dau peste videoclipul ăsta postat la definiţia pentru blowjob. Acum mă întreb... asta e noua metodă de castrare sau de a face un bărbat impotent? Pentru cei care se întreabă, da, am rezistat până la sfârşitul videoului. După aia m-am delectat cu bunăciunea de Ciara în videoclipul oficial. Later edit pentru hombre: nu te uita la videoclipul numărul 1 că ţi se taie şi ţi se culcă şi nu vreau să dai vina pe mine. Later later edit tot pentru hombre (că ştiu că nu te-ai putut abţine să nu te uiţi): acu uită-te şi la original ca să-ţi treacă efectele adverse. PS for evribadi: încă n-am descoperit legătura dintre blowjob şi primul videoclip. Mă depăşeşte.

joi, 13 octombrie 2011

Una scurtă de dimineaţă

Buey obsedaţilor, nu vorbesc despre sex. Vorbesc despre o discuţie scurtă cu fi-mea aia mică, ce a avut loc azi dimineaţă, în drum spre grădi. - Mami, vrei să-ţi zic ceva? (zâmbind ştrengăreşte) - Ia, s-auzim! - Tu ştii că băieţii au cocoşel? Hahahahihihi!!! - Io ştiu! Da` tu de unde ştii? - Păi avem la grădi un bebe băieţel pe care-l dezbrăcăm şi-l spălăm şi are cocoşel! Hahahahihihi!!! - Aha... păi şi dacă băieţii au cocoşel, fetiţele ce au? - Fetiţele au păsărică! Şi ştii ceva? Păsărica e mai frumoasă decât cocoşelu`! - A da? Da` de ce? - De aia, că nu atârnă. Cocoşelu` atârnă şi de aia băieţii merg ciudat.

miercuri, 5 octombrie 2011

Ce-mi place mie azi

Mie nu-mi place Jennifer Lopez. Nu mi-a placut niciodata si am tot zis-o, nici cum arata nici cum canta, nici ce canta. Pana am vazut reclama asta: Mi-a placut atat de mult cantecelul ala idiot din ea ca am cautat sa gasesc despre ce e vorba. Este vorba despre piesa asta: Daca n-as fi asa zevzeaca, i-as gasi nenumarate bube melodiei si videoclipului. Cum ar fi ca are versuri imbecile. Sau ca in clip, la acelasi dans, odata are tocuri inalte odata joase, desi e imbracata la fel. Sau ca musca odata dintr-o ditai prajituroaia in forma de inima, se vede ca ramane ditai bucatoaia din prajiturica, apoi cand se schimba cadrul, mai are doar ceva firimituri in mana. Sau ca face reclama foarte nemascata la Blackberry si Fiat. Da` nu pot sa-i gasesc. Observ cu stupoare ca imi place cum arata doamna Lopez, imi place salopeta aia a ei de mor, imi place melodia, imi place videoclipul. Concluzia? Imbatranesc si ma prostesc. Atunci bine.

luni, 3 octombrie 2011

Recenzia unui film porno

ATENTIE! LIMBAJ LICENTIOS, POLIPORCOS SI IN CE FEL MAI VRETI VOI. Da` e necesar, ca facem recenzia unui film porno si nu putem fi stilati. Zic, nu? Inspirata fiind io de o postare a belelei de pe facebook, in care domnisoara zicea ca se uita de doua ore la porn romanesc si se distreaza de milioane si somata fiind in postul asta ca as face bine sa scriu si io cum e cu sexu` ideal, ce ma gandesc io azi de dimineata? Ia sa caut porn romanesc. Ba, si-am gasit! Da` am gasit, nu asaaaaa! Adica am gasit ceva ce intra in categoria "Asa nu"! Da` stiti cum intra in categoria asta? Direct pe locul 1, ocupandu-le si pe celelalte doua de pe podium! Inainte sa va dau linkul, sa va explic putin, ca sa stiti la ce sa va asteptati! Deci:
Actiunea se petrece undeva in Balcani, ati ghicit, in Romania. Pentru ca reteta sa fie una de supces, avem urmatoarele ingrediente:
- una bucata casa. De la tara. Dotata cu una bucata combina muzicala. Care urla tare. Ce, ma intrebati? Evident, maneaua. Care, evident, e pusa pe repeat. Cred, cel putin. Io am skipuit mult din filmuletul de 42 de minute, si de cate ori am dat inainte, era aceeasi piesa. Sau nu, dar mie asa mi s-a parut.
- una bucata pizda. Blonda, slaba, proasta si cu fite. Fata, zic. Pizda nu se vede ca e filmata toata actiunea de la o oarecare departare. Beata, aflam ulterior, din cauza de visinata. Nu se vede prea bine la fata, da` nici nu e foarte important, ca e porn, in pula calului, nu parada modei.
- doo bucati pule. Care mor pe rand. Si care se chinuie sa futa pizda beata. Si care nu reusesc. Pentru ca ea e beata si lor ba li se scoala ba li se culca. N-as stii sa zic despre dimensiuni, ca v-am zis, e filmat de departe si nu pot aprecia corect.
- niste bucati prezervative. Nu stiu exact cate, ca nu le-am vazut. Dar se discuta mult despre ele, deci exista, undeva.
- multe cuvinte urate. Si aici, suprinzator, nu ma refer la "Suge-o", "Te futi in cur" si alte asemenea, care sunt permise in timpul sexului. Ma refer la din alea: "Daca nu ma termini te tai pe fata" sau " Imi vine sa te tai peste tot, dup`aia sa te transez bucati si sa te arunc in mare."
- multe palme si picioare. Din toate partile, pentru toata lumea. Impartite cu darnicie si de ea si de ei. Sa ne intelegem, nu avem de-a face cu un viol. Nu vai, ca ii place, geme, sta, zbiara ca ea vrea muzica si de baut. Deci nu e nimic ilegal sau facut impotriva vointei ei. Ca ei sunt niste idioti si tarani, aia e cu totul altceva. Ca ea e o proasta beata care nu stie ce face, e si mai altceva.
Acum, ca avem toate ingredientele pentru reteta unui porn neaos, tre sa mai gasim si un titlu adecvat, ca sa creada lumea ca o sa vada un threesome bestial in care toata lumea se simte bine. Asa ca o sa-i zicem "Homemade Romanian Sexparty". Oooook! Deci asta este reteta de supces a pornului romanesc facut de amatori. Asta este linkul catre preabestialul filmulet.
Tot ce pot spune, Cor`no, este ca asa arata sexul PROST pentru mine. Deocamdata nu-s in stare sa scriu despre ala ideal, ca inca sunt sub influenta astuia. Cand imi revin din soc, poate o sa incerc sa scriu ceva pertinent si in care sa nu folosesc atatea cuvinte urate, ca totusi sunt o doamna, da???

vineri, 30 septembrie 2011

Copiii si Dumnezeu

Our 14-year-old dog Abbey died last month. The day after she passed away my 4-year-old daughter Meredith was crying and talking about how much she missed Abbey. She asked if we could write a letter to God so that when Abbey got to heaven, God would recognize her. I told her that I thought we could so, and she dictated these words: Dear God, Will you please take care of my dog? She died yesterday and is with you in heaven. I miss her very much. I am happy that you let me have her as my dog even though she got sick. I hope you will play with her. She likes to swim and play with balls. I am sending a picture of her so when you see her you will know that she is my dog. I really miss her. Love, Meredith We put the letter in an envelope with a picture of Abbey and Meredith and addressed it to God/Heaven. We put our return address on it. Then Meredith pasted several stamps on the front of the envelope because she said it would take lots of stamps to get the letter all the way to heaven. That afternoon she dropped it into the letter box at the post office. A few days later, she asked if God had gotten the letter yet. I told her that I thought He had. Yesterday, there was a package wrapped in gold paper on our front porch addressed, ‘To Meredith’ in an unfamiliar hand. Meredith opened it. Inside was a book by Mr. Rogers called, ‘When a Pet Dies.’ Taped to the inside front cover was the letter we had written to God in its opened envelope. On the opposite page was the picture of Abbey & Meredith and this note: Dear Meredith, Abbey arrived safely in heaven. Having the picture was a big help and I recognized her right away. Abbey isn’t sick anymore. Her spirit is here with me just like it stays in your heart. Abbey loved being your dog. Since we don’t need our bodies in heaven, I don’t have any pockets to keep your picture in so I am sending it back to you in this little book for you to keep and have something to remember Abbey by. Thank you for the beautiful letter and thank your mother for helping you write it and sending it to me. What a wonderful mother you have. I picked her especially for you. I send my blessings every day and remember that I love you very much. By the way, I’m easy to find. I am wherever there is love. Love, God Speechless.

joi, 29 septembrie 2011

(Fără) dedicaţie

Îmi plac bărbaţii care ştiu că flirtul meu este inocent şi care intră în joc cu mine doar de dragul distracţiei, nicidecum cu gândul că "mă vor prosti". Nu-mi plac bărbaţii care percep orice glumă a mea drept flirt foarte vinovat şi care are scopul de a-l aduce în patul meu. Pentru prima categorie: îmi place aşa, continuaţi. Pentru cea de-a doua categorie: dacă nu sunteţi în stare să faceţi diferenţa între o glumă şi flirt, e nasol, pe bune că nu mă apuc eu de învăţat şi de educat pe nimeni. În schimb veţi fi ignoraţi. Cu desăvârşire. PS: Patul meu e deja ocupat, şi oricât îmi place aglomeraţia, n-o prefer în pat, cu atât mai puţin în patul meu. PS1: Evident, ne referim doar la mediul virtual.

luni, 26 septembrie 2011

Life`s a bitch and then you die

Inainte sa cititi, dati drumul la piesa asta, pentru ca impactul sa fie maxim Bantuind internetul, mai precis tumblr, am dat peste acest post
Mi-am inceput ziua prost tare...si e abia luni. Life`s a bitch and then you die...

marți, 20 septembrie 2011

Fuck this shit!

Rechizitele ma vor aduce la sapa de cauciuc. Nici nu ma gandesc sa-mi mai cumpar si mie caiete la scoala. Tocmai ce m-am usurat de 50 de lei pentru 5 foi de hartie glasata, 3 cartoane colorate, acuarele si 3 pensule. Pot sa le SUGErez celor de la conducerea tarii sa se impuste, apoi sa se spanzure si la urma sa-si taie venele pe lung in timp ce stau scufundati in apa calda? Da? Pot? Multumesc.

miercuri, 14 septembrie 2011

Ou mai gard!

si uite asa mai murim noi cate putin ca iara tre sa-l vedem pe pixie-fairy-ul ala stralucicios si pe netalentata de pretena-sa. noroc cu varcolacu`, ca asa am si io motiv sa ma uit la film. si da, ma uit la film pentru ca e cu vampiri si pentru ca varcolacu` e ...yummy.:D

DISCUŢII DISCUTATE

Vă mai povesteam io într-un post anterior despre cum vorbesc io cu fetele mele diferite chestii deosebit de interesante şi cum aflu io de la ele chestii deosebit de interesante, cum ar fi că îngeraşii pe care îi vede Raluca în umbra ei pe umeri nu sunt îngeraşi ci licurici, pentru că îngeraşii sunt invizibili (explicaţia Adiţei). Ei bine, în urmă cu vreo două zile, în timp ce eram toţi adunaţi la masă, nu ştiu cum a venit vorba despre căsătorie, măritat, fete, băieţi, şi alte asemenea. Raluca mea e o generatoare continuă de perle şi ne-a anunţat că ea NU vrea să se mărite şi NU vrea să facă copii, drept pentru care tre să vă povestesc discuţia noastră în detaliu, discuţie care a pornit într-un fel şi s-a terminat în alt fel pentru că pe la jumătate s-a gândit al meu soţ s-o înregistreze, drept pentru care a reluat un pic întrebările:

Ta-xu: Tu te măriţi?
Adiţă: Io daaaaaaa! Io vreau să am copii, doi!
Ta-xu: Doi?
Raluca: Atâta vreme cât nu sunt măritată, io n-o să mă mărit niciodată!!!
Mă-sa: ahahahahahahahahaha!!!
Ta-xu: Atâta vreme cât nu eşti măritată, nu eşti măritată...da` şi când o să te măriţi!
Da` cum e cu copiii ăia? Îşi caută tată sau îşi găsesc tată? Sau cum era? Tu o să le găseşti tată la copiii tăi?
Raluca: Nuuuu, io n-o sa nasc!
Ta-xu: Nu? Ţie o să ţi-i aducă barza, nu?
Raluca: Hî-hî! Io n-o să vreau să-i am!
Mă-sa: Păi de ce măi puiule?
Adiţă: Raluca, să ştii că copiii sunt şi ei o fiinţă!
Raluca: Că nu vreau! Io o să-mi las copiii acolo dacă nu-i vreau!
Ta-xu (mai tembel decât prevedea legea): Acolo unde?
Mă-sa: Poftim???
Raluca: Pe drum!
Ta-xu: Ăhă, pe drum îi laşi?...
Mă-sa: Păi cum tu, io v-am lăsat pe drum? Ce-i asta???
Raluca: Da` io nu vreau să mă mărit şi să am copii!!!
Mă-sa: Eh, nu vrei să ai copii, n-o să-i faci! Cum e asta să-i laşi pe drum???
Raluca: Da, da`i problema că barza poate o să vrea să-mi aducă copii!
Mă-sa: Nu, că barza am impresia că o să ştie că tu nu vrei copii! dooohh!!
Adiţă: Păi Dumbo este doar o poveste, că i-a adus barza puiu` de elefant, este doar o poveste...
Ta-xu şi mă-sa în cor: Păi (şi atunci) cum apar copiii? Dacă nu de la barză vin? Ă? De unde vin?
Adiţă (neîncrezătoare): De la barză vin?!...
Mă-sa: Păi...vin sau nu vin de la barză?
Adiţă: Păi nu ştiu... că la Dumbo, pe Dumbo l-a adus barza...
Ta-xu: Păi aşa, dar cum e cu copiii? Tot barza îi aduce?
Adiţă: Nuuuuuuuu!
Ta-xu: Da` cine?
Adiţă (arătând spre mine): TU!
Mă-sa (îngrozită): Io pă toţi?!? Thuamne fereşte!
Ta-xu: Mamele... Pe fiecare îl aduce mama lui, mamele nasc, nu?
Adiţă: Bărbaţii nu nasc! Doar bărbaţii gravizi, adică caii de mare bărbaţi, numa` caii de mare care sunt bărbaţi poa` să nască.
Ta-xu:Păi şi pe copii cine-i aduce? Se nasc aşa? Cum? Cine? Numa` mamele?
Adiţă: Nuuuu, Dumnezeu îi dă în burtă la mame!
Ta-xu: Cum îi dă Dumnezeu? Zice ia şi ţie, na şi tu? Sau cum?
Adiţă: De-abia aştept să fiu mare!
Ta-xu: Ca să vezi cum se aduc copiii?
Ta-xu (către Raluca): Deci aşa, deci am înţeles... da` tu cum îl iubeşti pe Smiley dacă nu vrei să te măriţi? Ă? N-am înţeles...
Mă-sa: Da` chiar! Îl iubeşti pe Smiley da` nu vrei să te măriţi, nu vrei copii...
Raluca: hăhăhă...io nu vreau să mă mărit!
Ta-xu: Păi şi atuncea? Cum?
Mă-sa: Păi şi dacă rămâne Smiley aşa nefericit că tu nu vrei să te măriţi? Dacă el vrea să se însoare cu tine?
Raluca: Da` el are altă iubită!
Mă-sa: Da` tu de unde ştii?
Raluca: Smiley-şi iubeşte soţia!
Mă-sa şi ta-xu în cor: Da` n-are soţie Smiley!!! Are o prietenă!
Raluca: Io-nu-mă-în-sor-cu-el!!!
Mă-sa: Nu te măriţi, tu mami!
Raluca: În veciii!
Ta-xu: Da` tot nu mi-ai explicat de ce nu vrei să te măriţi!
Raluca: Că nu vreau!
Ta-xu: De eşti aşa pornită?
Raluca: Că nu-mi place căsătoria! Pentru că o să te cerţi!
Mă-sa: Eeee, da` toată lumea se ceartă, ce, io nu mă cert cu tac-tu?
Raluca: Da` io când o să fiu măritată, n-o să-mi fac copii!!!
Mă-sa: M-ai omorât!
Ta-xu: De ce? Pentru că ţi-e frică că o să facă cum faci tu?
Raluca: DA!!!
Ta-xu: Aham, deci tu recunoşti că eşti "pain in the ass". Adică ştii că tu faci numai ce vrei tu şi când vrei tu...
Raluca: Nu mai vorbim despre măritat!!!
Mă-sa: Deci...încheiem subiectul măritat...deci tu nu vrei să mă faci pe mine bunică...
Raluca: Mnu, tu eşti mami meu!
Şi aici am oprit înregistrarea de pe telefon... de acum când avem câte o discuţie din asta constructivă, o să le înregistrez, că sunt bune acolo înregistrările astea. Peste ani, când le-or auzi, se vor distra copios.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

HOMBRE



Având în vedere ca mâine e ziua lui, i-am promis ca o sa-i dedic un blog. Pentru cei care nu stiu, eu nu am doi copii, am trei, hombre fiind un copil mare (si când zic mare, stiu ce zic - 95 de kile si 1,77 m)
Ideea mi-a venit aseara, în timp ce ma uitam la el cum se joaca "Printul din Persia nustiucât", si auzeam niste sunete de genul asta: "Fchuuuuuuchuuchuuchuuuu", "Aaaaaa", "Hiiiiiiiiii" urmate invariabil de "Nuuuuuuuuuuu, futu-ti mortii ma-tii!" "Unde te-ai dus? În pula mea!!!" si "Haaaaaaa, gata! Ce bun sunt!" Io ma fac ca n-aud, el se face ca nu ma vede ca ma strâmb si uite asa traim noi foarte fericiti, fiecare cu hobbiurile lui.
Hombre asta al meu e cel mai ciufut om de pe planeta si lucrul asta îl recunoaste chiar si el. E ursuz, ciufut si se descrie el singur ca fiind antisocial. Io zic ca nu el e antisocial, ci restul oamenilor n-au rabdare cu el.
El e singurul om care reuseste sa ma scoata din sarite atât de tare încât îmi vine sa-i f00t una peste ochi de sa-l darâm, da` n-o fac ca fin`ca sunt antiviolenta.
Tot el e singurul om de pe pamânt care a fost în stare sa ma cheme la balconul de la etajul 5 si sa ma puna sa-i arunc un capat al unei papiote cu ata ca sa-mi lege un trandafir pe care sa mi-l ridic sus singura.
E un romantic incurabil si un alintat - ceea ce este total anti-genul meu. Se mâtâie pe lânga mine si îi plac dragalaseniile.
Pe de alta parte, are gesturile unui barbat normal, adica: trec pe lânga el si-mi trage una la cur sau fluiera (nu stiu daca a paguba sau nu), si-o aseaza când ti-e lumea mai draga, râgâie, sforaie, înjura la meciuri si la jocuri, îi sta capul doar la sex, per total se comporta ca un mascul.
În schimb, este un cavaler cu doamnele, zice saru-mâna (si mie si altor femei-cunostintele pot confirma), îmi deschide usa, îmi ia plasele din mâna, îmi da mâna sa pot coborî din masina/autobuz, îmi saruta mâna pe unde ma prinde, face gesturi pe care acum nu le mai întâlnesti decât foarte rar si care pe mine ma dau pe spate.
Desi am recunoscut întotdeauna ca hombre al meu este pe dos decât genul de barbat care-mi place mie din multe puncte de vedere, vreau sa va spun ca în timp s-a transformat pe ici pe colo, prin partile esentiale în genul de barbat care-mi place mie. Si d-aia îl iubesc.
Plus ca mai are un mare atu: spune întotdeauna "Mie-mi place sa am liniste, nu dreptate!"
În concluzie - LA MULTI ANI hombre, sa-mi traiesti!

marți, 23 august 2011

Amor ghebos în toate colţurile casei

Buey, deci fi-mea aia mare s-a îndrăgostit. Da` rău, nu aşa, în orişice fel, ci într-un anume fel. Unul mare. De cine, mă întrebaţi? Ei bine, de Enrique Iglesias. Acum, în acest moment al vieţii mele, nu vreau să mai aud vreodată cântându-se "But tonight I`m loving you", nici "Push push back upon it", nici măcar "I`m taking back my love" de către nimeni, fie el Enrique, ta-xu, mă-sa, fi-mea, MTV, Kiss Tv, Kiss Fm, etc. Şi ştiţi ce? În simpatie cu mine e şi fi-mea aia mică, care e intoxicată pe ficaţi, şi cred că până şi pisicile ar vrea o pauză de Enrique. Care se scrie Enricie atunci când îl cauţi pe iutub şi nu ştii încă să scrii toate literele pe care le auzi. Bine, şi Iglesias se scrie Englesias, da` ce mai contează, că atunci când apare EL pe monitor, tu, la cei 7 anişori, te scurgi toată, îţi lucesc ochişorii, cânţi din tot sufleţelul tău ăla mic "But tonight I`m loving youuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu, iuuuuuuuuiiiiiiuuuuuuuuuuuuu" şi după aia îi spui mume-tii că tu o să te măriţi cu el. EL, pe care tu îl iubeşti. Şi pe care-l pupi pe monitor, sau în reviste, sau pe unde îl mai prinzi de săracu, o să se tocească. (De-ar da Domnu`!)
Da` cumva credeaţi că este singura??? Ah dar nu, pentru că atunci viaţa mea ar fi deosebit de simplă şi lejeră iar eu n-aş mai şti să funcţionez în atare caz. Deci ghiciţi cine mai e îndrăgostită? (Adevărat, nu la dimensiunea şi intensitatea Adiţei) Evident Raluca. De cine, mă întrebaţi din nou? Ei bine, de Smiley. Acum, în acest moment al vieţii mele nu vreau să mai aud vreodată cântându-se "Oficial îmi merge bine", nici "Dream girl", nici măcar "Love is for free" de către nimeni, fie el Smiley, SIMPLU, CRBL, fi-mea, MTV, Kiss Tv, Kiss Fm, etc. Şi ştiţi ce? În simpatie cu mine e şi fi-mea aia mare, care e intoxicată pe ficaţi, şi cred că până şi pisicile ar vrea o pauză de Smiley. Care nu se scrie în nici un fel, că încă nu ştii să scrii. Bine, nu-i mai ştii şi celălalt nume, da` ce mai contează, că atunci când apare EL pe monitor, tu, la cei 5 anişori ai tăi, nu te scurgi toată, că nu eşti bleagă să te manifeşti ca soră-ta, dar arunci o remarcă foarte mishteaux referitoare la EL: "Ce NU-mi place pălăria aia a lui!" Şi te strâmbi aşa, cu mult aplomb, ca să te creadă tăti lumilii. Şi tu la rândul tău cânţi din tot sufleţelul tău ăla mic "We love each other cause love is for free" cu cel mai pur "r" frantuzesc existent în limba română. După care, când te întreabă mumă-ta dacă şi tu vrei să te măriţi cu EL, tu răspunzi prompt: Nuuuuuuuuuuuu, că io n-o să mă mărit niciodată! La întrebarea de ce, evident că tu ştii ce tre să răspunzi: Pentru că mie nu-mi plac băieţii!!! Mie îmi place Smiley, da` numa` cum cântă, nu cum arată că e băiat. Da` să ferească Dumnezeu să schimbi postu` când e Smiley la Tv, oriunde, că e muzică, că e Românii au talent, nu contează, dacă vrei linişte - îi laşi copilului televizorul pe Smiley. Pe care ea nu-l pupă pe ecran/ monitor, pentru că "nu e frumos." Dar a mărturisit într-o mare şoaptă şi taină că-l iubeşte. Numai mie, iar eu nu tre să-i spun lui ta-xu. Habar n-am de ce nu tre să ştie şi el, că n-am primit alt răspuns decât "că nu vreau io". Mi s-a spus doar să nu îi spun. Nu i-am spus, s-a prins şi singurel.
Da` cumva credeaţi că ele sunt singurele? Nu vai, că şi Ţuca-Nuca e îndrăgostită de Topsi, şi-l spală şi se joacă cu el şi invers, şi văd că şi ăla suferea de singurătate.
Uite ce de amoruri gheboase în casă, asta fără să le mai punem la socoteală pe cele ale oamenilor mari...a, stai, că şi io îl iubesc pe Johnny boy, deci a rămas un singur om mare în casă. Tre să-i găsim şi lui o Vanessa Paradis, o ceva acolo, ca să ne plângem toţi amorurile gheboase şi neîmplinite în toate colţurile casei.

luni, 15 august 2011

Prostia oare doare?

Ehehei dragii mei, constat ca lumea e batuta in cap si pe alte meleaguri, nu numai la noi. Dupa cum stiti, mie-mi place muzica. Da` rau, nu asa. Deci sunt la curent cu multe chestii, urmaresc MTV-ul, VH1, ma sed pe site-ul MTV-ului, pe twitter, pe facebook, pe tumblr, ma rog. Acum MTV-ul a inceput un concurs unde poti vota pentru cine vrei si-ti place si consideri ca merita sa castige. Pana aici, nimic deosebit. Primesc pe twitter un mesaj sa intru si sa votez pentru Bon Jovi la categoria Most Iconic VMA Performance ca sunt propusi cu "Livin`on a prayer/Wanted dead or alive" varianta din 1989, lor apartinandu-le prima varianta unplugged la MTV EVER! Asta inseamna "iconic" si dintre cei propusi nimeni nu a mai avut un asemenea impact asupra respectivei televiziuni, ca despre asta e vorba de fapt, nu? Despre VMA Performance.
Asta este The Best VMA Performance EVER! Si cu asta am spus tot. Si daca n-as fi fost cel mai mare fan Bon Jovi de pe planeta tot pe ei i-as fi votat la categoria asta, pentru ca nu au concurent.
Dar sa revenim la prostia celor de dincolo...de peste mari si tari. Azi noapte la ora 3, cand eu inca votam de ma dureau degetele...ce-mi trazneste prin cap? Sa ma uit si la comentarii. In acel moment, Michael Jackson era pe locul 1, la distanta de 0.84% de Bon Jovi. Deci competitie foarte stransa. Cand ma uit la comentarii...toti "fanii" MJ, adica, aia care s-au trezit fani peste noapte (vreau sa zic peste noaptea in care a murit)postau comentarii din ce in ce mai stupide si ilogice, gen: "Vote for Michael! He`s the king of pop!" Iar eu in capul meu ma gandeam: Thuamne cat sunteti de idioti...ce-are sula cu prefectura? O fi ala king of pop, da` de aia nu se da premiu pentru cel mai bun entertainer, sau showman, sau dansator. Nu vorbim despre spectacolele unui artist, sau despre intreaga cariera. E vorba despre Most Iconic VMA Performance. Si ala le apartine celor de la Bon Jovi.
Ah, si inca ceva. Fanii lui Bon Jovi sunt educati si nu vorbesc urat despre Maical, pe cand ei da, si despre noi si despre trupa.
Puteti vota si voi aici aici pe cine vreti. Da` ar fi frumos sa votati pentru Bon Jovi. Pentru ca merita, si pentru ca io o sa va iubesc olueis daca faceti lucrul asta! PS:Acum 10 minute cand m-am apucat eu de scris postul asta, Bon Jovi era inaintea lui Maical cu 1 si ceva la suta, deci tot stransa e competitia.

vineri, 12 august 2011

M-am pricopsit

     Deci...mai am o mâţă. Dacă fetele mele nu m-ar fi moştenit, m-aş fi minunat adânc. Au venit de afară cu ea, rugându-mă, implorându-mă şi aşezându-se în genunchi cu mânuţele împreunate ca la rugăciune să îi dau ceva de mâncare că  "e mică şi frumoasă şi cuminte şi e leşinată de foame." Ce e între ghilimele a fost spus în cor şi mi-a dat senzaţia unei repetiţii amănunţite înainte de redarea în faţa mea. Dar nu contează asta, contează că au botezat-o Ţuca, e neagră pe tot corpul iar pe faţă este portocalie. M-au rugat doar o dată să o ţinem şi n-am putut să spun nu... pentru că m-am îndrăgostit iremediabil. Acum doarme la mine în braţe atât de adânc că la un moment dat i-a căzut capul pe spate şi m-am întrebat foarte serios dacă mai e vie... A mâncat ca sparta mâncarea lui Topsi, care între noi fie vorba e mai mult decât nemulţumit de ea, drept pentru care a scuipat-o şi a mârâit-o şi a mieunat-o de câteva ori, ca să priceapă că el este şeful (care între noi fie vorba, aşa e) Când o să mă pot ridica (respectiv când se va trezi domnişoara Ţuca) o să-i fac nişte poze şi o să v-o arăt. Este bestială, seamănă cu un liliac din cauza urechilor mari şi a capului mic şi e o piticanie de mâţă.
      Acum, sper să nu mă trezesc săptămânal cu câte o mâţă, că io aşa făceam cu ai mei...şi zău că nu-mi vine să mă umplu de pisici...până una-alta, mâine mergem să luăm pastiluţe de deparazitat şi să începem procesul de educare.
     Uraţi-mi mulţi bafţi... I`m such a cat person...

miercuri, 3 august 2011

Drame

   În timp ce bântuiam io netu` într-o seară, am dat peste chestia asta care m-a făcut să văd şi mai acut diferenţa dintre noi şi americani. La ei există ceea ce se numeşte "open adoption" deşi se pare că adopţia este ultima dintre variante. Marea majoritate a mamelor adolescente aleg să-şi păstreze copilul, având sprijinul şi ajutorul părinţilor absolut necondiţionat. Din ce am văzut până acum, toate fetele ştiau despre protecţie, despre pastile, despre sex, deci sarcinile nu apar din ignoranţă, ci din întâmplare sau din veşnicul "mie nu mi se întâmplă." E clară diferenţa dintre fete şi băieţi, ca şi gândire, maturitate, etc. E de asemenea vizibilă diferenţa dintre sistemul lor sanitar şi al nostru, deşi culmea, şi ei se plâng de sistemul lor. Îmi place de mor şi faptul că şi americanii îşi fac probleme pentru bani, pentru lapte praf, pentru pamperşi, în schimb nu le lipsesc pătuţurile noi, leagănele şi în general cam tot ce e necesar pentru ca un nou născut să se simtă ca-n pampas. Toţi adolescenţii şi adolescentele din filmuleţul asta visează cai verzi pe pereţi albaştri, toţi vor să-şi termine şcoala cu copilu` agăţat de gât (ceea ce este un lucru demn de admirat, dar total nerealist - e una când eşti gravidă şi poţi să termini, şi e alta când deja ai născut şi nu mai ai timp nici măcar sa te speli liniştită, d`apăi să mai şi înveţi) toate fetele se gândesc că ele pot termina şcoala în timp ce el (adică tatăl) se duce la muncă (ce dacă are şi el tot 16, maxim 17 ani) şi până la sfârşitul fiecărui episod rămâi cu impresia că te uiţi la nişte copii cu copii. Parca ţi-ar părea rău pentru ei, pentru adolescenţa pierdută, pentru maturizarea forţată şi mult prea devreme, pentru uriaşa responsabilitate pe care şi-o asuma singuri într-o oarecare cunoştinţă de cauză, apoi parcă te-ai înfuria pe părinţi că nu au fost acolo sau că n-au observat, sau că nu i-au învăţat mai bine, sau că... sau că...până vezi unul din episoadele în care mama şi fiica au o discuţie iar mama îi spune fi-sei răspicat că ea a învăţat-o tot ce era nevoie, aici fiind incluse şi metodele de contracepţie, că aia nu-s ca noi, şi dacă e destul de matură să facă sex, atunci să fie destul de matură şi să-şi crească copilul, desigur cu ajutorul ei-mamei/lor-părinţilor din toate părţile. În cele 13 episoade pe care le-am văzut până acum, o singură fată şi-a dat copilul spre open adoption, restul toate au păstrat copiii şi îi cresc. Cum şi din ce, aia nu mai ştiu. Nu ştiu nici cum sau câţi bani pot ei să economisească, că am tot văzut că se vorbeşte despre asta în serial, sub nicio formă nu se pune problema ca şi ele să muncească, never ever adică, şi cu excepţia uneia, absolut toate regretă că au ajuns în faza asta şi că nu mai pot trăi ca înainte, că le e dor de "friends" şi vor să "go partying". Drept urmare, ele s-au maturizat, dar doar pe alocuri, unele dintre ele nici măcar pe alocuri, că într-un episod e o fătucă care după ce naşte se duce în club sau la petreceri veşnic, în timp ce kiddul e lăsat cu el care îi face morală pe bună dreptate (el având 19 ani).
   Sincer, n-am nicio concluzie de tras, doar voiam să vă anunţ la ce mă uit io de ieri într-una. Nu ştiu de ce, dar m-a captivat, deşi îi pot găsi nenumărate bube show-ului în sine. Cred ca e din cauza bebeluşilor, care au efectul ăsta asupra mea. Mi-e dor de unul mic.

marți, 2 august 2011

Azi sunt plină de bube

   Am făcut o alergie. Nu ştiu la ce, nu ştiu de ce, habar n-am în cât timp va trece, dacă va trece, ştiu doar că dimineaţă am zburat la doctor, unde n-am mai stat la coadă fiindcă mi-era frică să nu fie rubeolă. După ce mi s-a spus că nu e rubeolă, ci alergie, mi-au făcut o seringă cu douăzeci de ml plină cu calciu, hemisuccinat şi soluţie de diluat direct în venă, ca să nu plec ne...mulţumită din cabinet. Nu ştiu dacă mi-a făcut ceva amestecul ăla de substanţe, ştiu doar că pielea mă mănâncă la fel de tare, arăt ca un rac proaspăt fiert, şi toată pielea mă mănâncă. V-am zis că mă mănâncă pielea? Dacă până diseară mor, vă contactează hombre pentru priveghi. Să veniţi îmbrăcaţi în roşu vă rog, că negru e o culoare mult prea posacă. Mulţumax anticipat.

vineri, 29 iulie 2011

De ce sunt io nervoasa in dimineata asta

    Buey, deci...io acu sunt nervoasă. Sunt nervoasă pen`ca şi anume, azi dimineaţă, pe când făceam io sex mişto şi fără griji, chiar înainte de punctul...G(hici) ce se întâmplă??? Iese fi-mea ha mare din camera ei întrebându-mă: mami, da` de ce ţipi aşa? Paranteză: io, de 7 ani de când am fetele, nu prea mă mai exprim decât eventual la tonalităţi foarte joase, tocmai din motivele astea, să evit întrebările la care n-aş putea răspunde; prin urmare nici azi dimineaţă nu m-am exprimat altfel decât de obicei, dar în liniştea dimineţii şi în condiţiile în care fi-mea abia aştepta să se trezească cineva ca să nu mai fie singură...vă daţi seama cum stătea ea cu urechile ciulite! Aşaaaaaaaa, acum să revenim: mami, da` de ce ţipi aşa? Acum imaginaţi-vă următoarea scenă porno: io peste hombre, cu spatele la el, se aude uşa de la camera fetelor care dă direct în camera noastră, io mă arunc pe spate peste om cu tot cu plapumă ca să mă acopăr în timp ce copilu` mă întreabă de ce ţip aşa.
Eu (răspunzând prompt): pentru că mă doare picioru`...
Fi-mea (cu o faţă iluminată): aaaaaa, şi tati te ajută să nu te mai doară???
Eu (din ce în ce mai agasată): daaaaa!!!
Fi-mea (încruntată): da` de ce e dezbrăcat tati?
Ta-su (cedând nervos): da` ia du-te tu la tine în cameră şi culcă-te că e prea dimineaţă!!!
Fi-mea (supărată): daaaa biiinnneeee!
Si uite asa s-a dus dracului partida noastră de azi dimineaţă, io am rămas ne...mulţumită, copilu` a rămas nedumerit, iar hombre a  rămas dator pentru diseară. Pana una alta, stau şi mă întreb cat va mai dura pana o să rămânem blocaţi într-o dimineaţă...dacă vedeţi una la ştirile de la 5 ca a ajuns la spital încârligată cu bărbată-su, aia sunt io cu hombre, din cauza sperieturii!

marți, 26 iulie 2011

Aberaţii de noapte

La ora asta din noapte, unii dorm. Alţii nu. Io par egzample nu, că nu pot. Dracu ştie de ce. Nici n-am nimic de zis, de comunicat, de povestit. As povesti io mult şi bine, da` am auzit ca e mishteaux când uamenii nu ştiu chiar tot despre tine. Cică te învălui singură într-o aură de mister, şi duamnelor le şade bine misterioase. Bine, io nu ştiu treburile ăştia. Nu le ştiu pentru că-s femeie şi nu mă pot pune în locul unui bărbat să văd cu ce cum ar gândi el. Nu pot şi pace. Probabil că-s prea femeie. Sau de 3 ori femeie. Sau nu, o dată şi bine. Sper, aşa îmi place să cred. In plus, cum dracu sa fii de trei ori femeie? Puşcăria asta de expresie se referă la chestia aia cu gospodină în casă, doamnă în societate şi curvă în pat? Da` dacă m-am săturat de pat? De ce tre sa fiu io curvă doar în pat? De ce nu pot în bucătărie? Sau în bucătărie e interzis să ţi-o pui? Sau în baie? Sau sprijinită de cuier? Si de ce tre să fiu doamnă în societate? Nu pot fi doamnă şi în familie? Da` de ce tre să fiu doamnă în societate tot timpul când uneori chiar e necesar să fiu ţărancă şi prost crescută? Si gospodină tre să fiu doar în casă? Da` în curte nu merge? Sau la pădure la grătar? Acolo nu tre să fiu gospodină? Aberatii de noapte...
Da` în altă ordine de idei, constat cu stupoare că pe măsură ce mă apropii de treizeci de ani sunt din ce în ce mai mândră de mine, de realizările mele, mi-au dispărut toate complexele (care oricum între noi fie vorba, erau total nefondate, având în vedere că sunt absolut minunată şi mult prea perfectă), m-am transformat pe ici pe colo prin părţile esenţiale şi văd multe lucruri cu totul altfel. Trăiesc altfel, simt altfel totul, deşi la bază sunt tot aceeaşi Julia pe care o cunosc de 27 de ani. Si nu, transformarea mea nu are legătură cu înaintarea în vârstă. Are legătură cu o experienţă mai puţin plăcută care m-a făcut să-mi dau seama că suntem nişte idioţi noi, oamenii în general. Ne place să ne batem joc de viaţa noastră şi niciodată nu o apreciem până nu suntem în pericol s-o pierdem. După aia ne pocneşte frenezia trăitului, revelaţia că până acum ne-am bătut joc şi că nimic nu e bătut în cuie. La fel de idioată am fost şi eu. Acum apreciez. Noroc că nu e prea târziu. Dar putea să fie! Aberaţii de noapte...
La ora asta din noapte şi într-o cu totul altă ordine de idei, azi fac 4 luni de când nu mai fumez. Deci sunt minunată! Îmi vine să mă pup singură! Tot azi se împlinesc 16 zile de când am văzut primul concert live din viaţa mea al lui Bon Jovi! Îmi vine să mă pup singură iară! Maine este ziua mamei mele, si-mi vine s-o pup, da` nu pot ca e prea departe. Da` mă pot pupa pe mine, că şi aşa semăn cu ea foarte tare-prea tare-ar spune unii cum ar fi hombre...Dacă îţi vine să te pupi pe tine înseamnă că eşti narcisist? Sau doar că te iubeşti de-ţi vine (uneori) să te pupi singur? şi ce, e rău să te pupi singur? Nu e rău deloc, că am mai văzut io în filmele alea pornache tanti din alea care se pupau şi se lingeau singure pe silicoanele din dotare. Deci dacă e în pornache treaba asta, nu poate fi rău, că cică pornachele sunt expresia tuturor dorinţelor ascunse ale oamenilor. Aşa am citit io nu mai ştiu unde, da` ştiu că am citit. Iar dorinţele nu sunt rele. Aberaţii de noapte...
Somn uşor!

duminică, 24 iulie 2011

Mi-am indeplinit visul!

In 10 iulie am fost la concertul lui Bon Jovi. N-am avut timp sa povestesc despre el imediat dupa ce l-am vazut, ca am de lucru de nu apuc nici la buda sa ma duc in liniste.  La fix doua saptamani dupa concert, o sa incerc sa descriu ce am vazut si impresii dinainte, din timpul si dupa concert. Ca sa ne intelegem de la inceput, io-i iubesc pe cei de la Bon Jovi. Io sunt cel mai mare fan al lor. Clar? Asa. Acum ca am lamurit lucrul asta deosebit de important o sa va povestesc cum fu. Pai fu...demential! Logic, nu? O adevarata lectie de profesionalism, din toate punctele de vedere. Concertul a inceput la ora 20 fix, n-au intarziat, n-au avut aere de vedete mondiale pe care le asteptau 55 de mii de oameni intr-o tara necunoscuta din estul Europei. Au fost deosebit de veseli, au stiut sa intretina atmosfera, si in loc de o ora jumate au cantat 3 ore. 3 ore de cantat live, 3 ore de spectacol adevarat, perfect ca sonorizare, organizare si ca spectacol in sine. Pentru mine au fost 3 ore de orgasm intelectual, sau de jovigasm, visul de-o viata devenit realitate. Singura chestie pentru care sunt deosebit de ofticata este faptul ca tribunele VIP au fost departe de scena. Cel mai departe de scena, de fapt, in conditiile in care au fost pe locul 2 ca si pret. Biletele de la Diamond Circle au costat 800 si ceva de lei, si evident ca nu s-au vandut, motiv pentru care au inceput sa ia oameni care platisera bilete la Golden Circle si sa-i bage la Diamond Circle. Daca stiam asa, imi luam si eu bilet la Golden Circle, ca oricum am ajuns la ora 15 in Piata Constitutiei, si ajungeam lejer langa scena. Motivul pentru care mi-am luat bilet la VIP nu a fost de fitze, ci pentru ca in primul rand, acolo erau scaune, iar eu avand o problema medicala, am zis ca o sa stau jos. Sanchi, evident ca n-am stat pe scaun decat de la ora 15 la ora 20. Dupa aia am stat in picioare pana la ora 23. In al doilea rand, m-am gandit ca degeaba imi iau bilet la Golden Circle, ca io am un metru jumate si n-o sa vad nimic din aceasta cauza. Asadar, tribunele VIP au fost cea mai buna alegere la momentul respectiv. Daca stiam treaba cu Golden Circle transformat in Diamond Circle...nu mai stateam pe ganduri. In fine, n-are a face, pentru ca timp de 3 ore am cantat cat m-au tinut plamanii toate piesele lor de succes, impreuna cu alti 55.000 de oameni, am batut din palme pana m-au usturat, am tipat pana am ragusit si inca nu realizez ca i-am vazut pe bune si ca mi s-a indeplinit visul de o viata. Johnny boy a venit cu temele facute, si aici ma refer la faptul ca desi au fost foarte multi bulgari si turci ce-si fluturau steagurile, a stiut sa aleaga steagul Romaniei, nu a confundat Bucurestiul cu Budapesta, nici Romania cu Bulgaria, si ne-a respectat ca si fani ai formatiei lui oferindu-ne un spectacol extraordinar. Si-a cerut scuze ca n-a venit pana acum la noi si a promis ca va reveni.
As vrea sa invete si "artistii" romani ceva din profesionalismul lor, macar 10%, si atunci promit sa merg si eu macar la un concert pe an la ai nostri, oricare ar fi ei.
Pana una-alta, sunt mai mult decat incantata, si daca as avea banii necesari, cu siguranta i-as urmari prin toata lumea pana la incheierea turneului. Da` n-am, asa ca ma multumesc cu amintirea ce mi-a ramas, cu putinele poze si cele 3 filmulete facute, si cu speranta ca se vor tine de promisiune si vor reveni. Cat ii asteptam inapoi, sa va arat o frantura din ce am vazut si am trait eu.

vineri, 1 aprilie 2011

Zăvoranca şi-a gasit sufletul pereche!!!

Pentru că io sunt mult în urmă cu ştirile mondene,şi abia am aflat şi eu de câteva zile că Pepe şi Oana se despart,acu altă ştire bombă mă dă peste cap! Cică Cherida Buzuka şi-a găsit jumătatea,aia reală,nu blegu` de Pepe.Ia uitaţi-vă aici şi admiraţi! Iar fetele care cred că pot să-l cucerească pe Don Juanu` ăsta unic,să-şi ia gându`.El o iubeşte numai pe Oana şi doar pe Oana. Şi pe mama lu` Oana,ca doar rămâne în familie.

miercuri, 2 martie 2011

Martisor

Ieri a fost 1 Martie,dar cum n-am avut timp,va urez astazi un martisor frumos si o primavara pe sufletul fiecaruia.Pentru fete,am gasit un martisor ratacit si singurel,care suferea in tacere,si mi s-a facut mila de el,asa ca l-am luat.Nu pot sa-l pun la piept,ca nu e frumos,dar pot sa-l impart cu voi!

joi, 17 februarie 2011

7even

Cele 7 păcate capitale sunt: mânia,lenea,lăcomia,desfrânarea,iubirea de arginti,invidia şi mândria.
Oare cât sunt de păcătoasă? Sa le luam pe rand:
1.Mânia: Da. Mă înfurii repede,da`mi şi trece repede.Am şi momente de mânie în care mi-e frică să nu-mi pierd controlul.
2.Lenea: Da.  Ăla care n-a avut un moment de lene în viaţa lui,îl invit la mine să-l împăiez.Nu de alta,dar e un exemplar unic şi merită să rămână în istorie.
3.Lăcomia: Da. Sunt convinsă că toţi suntem lacomi,într-un fel sau altul.
4.Desfrânarea: Da. Fumez,mai trag şi câte o duşcă din când în când,nu m-am măritat virgină,păcătuiesc cu gândul,deci...DA!!!
5.Iubirea de arginti: OOO DAAA! Chiar iubesc banii.Aia e,asta sunt,alta mama nu mai face!
6.Invidia: Da. Şi ăia care nu recunosc că au fost măcar o data invidioşi pe cineva...mint de sting.Bâşti de aici cu vrăjeala aia ieftina că "io nuuuuuuu!!!"
7.Mândria: Da. Probabil o sa mor cu "păcatul" asta de gat,chiar dacă nu întotdeauna a lucrat în avantajul meu.
Concluzia e că sunt o păcătoasă capitală.Da` măcar am cojones sa recunosc. Şi am mai făcut o descoperire: de ce să mă duc la popă să mă spovedesc,când pot foarte bine să-mi recunosc păcatele pe blog?

10 lucruri pentru care as ucide

Leapsa preluata de aici:
http://www.carbon14.ro/2011/02/17/10-lucruri-pentru-care-as-ucide/
Pai ia sa vedem:

10.Bilete la toate concertele existente ale lu` Bon Jovi.Cu tot cu backstage entrance.Dap.As ucide pentru ele.
9. Bani.Nu mi-e rusine sa recunosc ca pentru o suma considerabila...as ucide cativa care oricum fac umbra degeaba pamantului.
8.Sa dispara Base de pe scena.Orice scena!
7.Sa traiesc in America.Stiu,stiu, "diamericandrim" nu exista,dar eu sunt in continuare o visatoare...
6.Sa ma intorc in timp.As face-o,desi n-as schimba nimic.Dar ar fi o experienta foarte foarte interesanta.
5.Ca si Carbon,as ucide pentru somn...daca nu dorm suficient...s-a dus dracului fericirea tuturor din preajma mea!
4.Un interviu cu Al Pacino. Fara alte comentarii.
3.Acum,in momentul asta al vietii mele,as ucide pentru un job.
2.Tinerete vesnica-asta e,mi-e frica de batranete!
1.Pentru fetele mele-din orice motiv,oricat de stupid ar fi.
Voi aveti 10 motive?
Poate e un pic exagerat sa zici ca "as ucide",dar pentru numarul 1 cel putin,am vorbit serios.Restul e pamflet...cel putin asa sper si imi place sa cred.

miercuri, 16 februarie 2011

Cofi,ti&mi

Eu sunt într-o stare euforică de câteva zile,respectiv de când am cumpărat asta.
Achiziţionarea acestei chestii mi-a produs o stare de euforie care a fost un pic inhibată de gripa care ma iubeşte atât de mult încât de două săptămâni nu mă mai lasă în pace.Cafeaua n-are gust,am băut atâta ceai încât o să fac bubenoză şi râie suedeză pe ficat dacă-l mai miros măcar şi...mi-am cumpărat un plasture din ăla de lăsat de fumat.Încă nu l-am desfăcut (evident)am zis că sâmbătă o să mă încumet să văd ce poate face...
Până una alta,să ascultăm nişte muzică,că îmi place tare mult piesa asta:

marți, 15 februarie 2011

Dilema matematica

Ia sa vedem cine ma lamureste si pe mine,ca-s o afoana total la matematica si nu le am,drept pentru care nu-nteleg! :)
Fiti atenti aici:
Eu sunt nascuta in `83.Am 28 de ani.83+28=111.
Barbati-miu e nascut in `77.Are 34 de ani.77+34=111.
Lulu e nascuta in `81.Are 30 de ani.81+30=111.
Si tot asa mai departe...calculati si voi daca vreti,jucati-va frumos,da` dati-mi o explicatie care sa fie valabila din punct de vedere matematic.
Multumax!:)




Later edit: Am aflat si rezolvarea.Matematic,ea arata asa:
"Calculul functioneaza doar daca te-ai nascut candva,in secolul trecut(intre 1900-1999).Pentru cei nascuti dupa 2000,rezultatul este 11.
Ecuatia este:
[ultimele doua cifre din anul nasterii(a.n.)]+[varsta]=111
Varsta este diferenta dintre a.n.si anul curent.
[varsta]=2011-[anul nasterii]
Ca sa elimini primele doua cifre din anul curent si anul nasterii,adaugi 100(diferenta dintre acest secol si cel precedent:2000-1900=100) Atunci:
[varsta]=11-[ultimele doua cifre ale a.n.]+100
Extrapoland la ecuatia originala:
[ultimele doua cifre din a.n.]+11-[ultimele doua cifre din a.n.]+100=111
Cei doi termeni din paranteze se anuleaza reciproc si ramane:
11+100=111
Il gasiti pe net sub forma " Magical 111".

luni, 14 februarie 2011

7 ani

În timp ce toată lumea se dă peste cap şi face triabet de la atâtea dulcegării câte apar în 14 februarie,eu azi sărbătoresc 7 ani de când m-am căsătorit.
N-am nimic cu Vealantains dei,da` sunt intoxicată de atâtea inimioare ruozzzzzz,de ursuleţi de pluş care au inimioare ruozzzz sau roşii pe burtică,de ailoviu-surile care sunt pe toate gardurile.N-am putea noi să sărbătorim dragostea în fiecare zi prin gesturi mici decât să ne umplem de bube o dată pe an de la atâta dragoste dintr-o dată?

vineri, 11 februarie 2011

Buna dimineata!


Mă tot gândesc ce bine era când eram copii...n-aveam griji,n-aveam probleme,nu ştiam de ziua de mâine,de bani,de politică,de relaţii sentimentale,de nimic.Ştiam să trăim la maxim fiecare zi,fără ca măcar să ne dăm seama de lucrul ăsta.Ne bucurau toate lucrurile mărunte, ne făceau fericiţi prăjiturile şi iarna,jucăriile şi alţi copii.Acum...vai de noi.Trăim repede,fără să apucăm să înţelegem ceva din viaţa noastră.Am ajuns să nu mai fim în stare să apreciem nimic,nu mai zic de lucrurile mărunte,nu mai ştim să ne apreciem nici măcar pe noi înşine.Am devenit nişte perpetue victime,ale noastre în principal,deşi ne place să dăm vina pe oricine altcineva,de la politicienii care ne conduc până la serviciul care ne asigură banii. Nu mai ştim să...nimic.Ştim doar să ne plângem,să punem în cârca altora greşelile noastre,să fim falşi şi ipocriţi,să minţim cu nesimţire,să nu ne asumăm responsabilităţi de nici un fel,dar să fim atotştiutori şi veşnic sfătuitori.Întotdeauna avem cele mai bune sfaturi teoretice,noi ştim întotdeauna cum stau lucrurile de fapt,facem speculaţii pe marginea a orice,oricând şi oricum.Ne pricepem la toate,de la fotbal la politică,ne minunăm în faţa televizorului şi mai avem un pic şi ne închinăm la el,citim ziare de scandal,ascultăm muzică cu mesaj social,suntem la curent cu toate ştirile horror de la ora 5, ce mai,suntem nişte cultivaţi şi nişte inteligenţi.Nu suntem mulţumiţi de viaţa noastră,dar noi n-avem nicio vină,tot alţii sunt vinovaţi 100%.Mi-ar plăcea să dau timpul înapoi,să fiu iar copil,să ştiu să mă bucur de fiecare rază de soare,de fiecare floare,de fiecare zăpadă,să nu ştiu nimic.Doar să trăiesc.

Ignorance is bliss!

joi, 10 februarie 2011

Caracterizare

Eu sunt săgetătoare,conform zodiacului european.Am găsit o descriere a zodiei mele care mi se potriveşte de milioane.Sursa: http://www.eastrolog.ro/zodiac-european/zodia-sagetator.php
Să purcedem,aşadar!
Caracteristica generală a zodiei Săgetător: semn pozitiv, masculin - deduc io de aici că pozitiv=masculin.Şi invers,că matematica se aplică şi aici.Deci io sunt negativ că sunt feminin.Sau sunt feminin că sunt negativ.Am înţeles.
Element definitoriu pentru zodia Săgetător: Foc - Sunt schierbinte rău,nu aşa! Zodiacu` zice,nu io!!!
Calitate definitorie pentru zodia Săgetător: semn Mutabil (flexibilitate) - Da,păi îmi cam place să mă mut de colo colo...na,ce să-i faci,originile îşi spun cuvântul.
Culorile zodiei Săgetător: albastru, bleumarin - da` de roşu de ce nu zice nimeni nimic?
Pietre preţioase caracteristice pentru zodia Săgetător: turcoaz - ce s-a întâmplat cu "diamonds are a girl`s best friends"?
Metale caracteristice pentru zodia Săgetător: cositor - ciocan de lipit n-am,şi mie-mi place auru`...ăştia mint din ce în ce mai rău.
Ziua cea mai favorabila pentru zodia Săgetător: joi - e adevărat ca joia îmi merge cel mai bine,da` mie tot sâmbăta îmi place.

Principalele calităţi ale zodiei Săgetător: cinste, generozitate, viziune - daaaaaaa.Să le luam pe rând:cinste-nu fac cinste că-s zgârcită! generozitate-adineauri am zis ceva,ce nu e clar?viziune - clarviziune poate,că se ştieeee pă sistem care este că io ie rudă cu mama omida!
Cea mai puternica dorinţă a nativului din zodia Săgetător: să-şi lărgească orizontul - Corect.Deci să-mi lărgesc orizontul.Care aveţi un depărtător din ăla...sau cum îi zice?
Defecte ale nativului din zodia Săgetător: optimism exagerat, generozitate pe banii altora - waaaaaa,aici nu pot sa zic nimic,nici măcar sa contrazic.Ah,am uitat! Io n-am defecte,buey!

Personalitatea zodiei Săgetător

Nativul din zodia Săgetător este prietenos, pasionat, tolerant, îi place libertatea si aventura. Poate fi extravagant şi necioplit. Nativul Săgetător este călăuzit de idealuri, până când se hotărăşte să se retragă într-o poziţie socială sigură. E amabil, deschis, optimist. Poate fi, însă, şi extrem de arogant.
Ca să fie clar pentru toată lumea,io nu sunt necioplită!  Doar că nu sunt finisată îndeajuns.Sunt de-o amabilitate rară,şi nu te înjur când te dau afară din casă,ţi-o spun pe cel mai politicos ton cu putinţă.Şi nu sunt arogantă,chiar dacă sunt cea mai deşteaptă şi frumoasă şi modestă şi devreme acasă şi cu bani şi ...aţi înţeles???
 
Succesele nativului Săgetător se datorează atât intuiţiei, cât şi disponibilităţii de acţiune şi mobilităţii. Talentul său organizatoric e remarcabil. E neclintit în principiile sale fundamentale, care sunt adevărul şi dreptatea. Nativul Săgetător e un luptător cinstit, care iubeşte sportul şi natura, mărinimos faţa de sine şi faţa de ceilalţi.
Adevărat! Pot intui noaptea unde e baia,cu ochii închişi chiar! Am mobilitate,da` nu chiar ca-n tinereţe,ca deh...oasele au început să mă trădeze.Talentul meu organizatoric ii lasă cu gura căscată pe cei mai multi-nimeni în afară de mine nu ghiceşte ce am vrut să fac de fapt,iar cei care spun că sunt haotică şi nu ştiu să (mă) organizez ie neşte individuoşi şi geloşi că ei n-are talentu` meu!Adevărul şi dreptatea-la luptăăăăăăăă,oşteni!!!(sau pot să-mi fac partid cu sloganul ăsta...hmmmm). Sunt un luptător cinstit - deci s-a dus naibii visul meu de a concura la wrestlingul american.Mărinimos faţă de sine şi faţă de ceilalţi-mai ales faţă de sine,pentru ceilalţi nu mai e loc.

Soarele prost aspectat indică sentimente divergente şi un amor propriu exagerat şi foarte uşor de lezat, trăsături care duc la toane, la exagerare sau la autoamăgire. Nativul Săgetător mai înclina spre capriciu, risipă, fanfaronadă şi speculaţie.
Sentimente divergente-noroc că numai io şi zodia mea suferim de treaba asta! Amor propriu exagerat - m-am măritat...deci amor cu bărbatu`, şi n-am fost niciodată mare fan de amor propriu,d`apăi să mai şi exagerez!Toane,exagerare şi autoamăgire - parca o aud pe bunica-mea certându-mă!Capriciu,risipă,fanfaronadă şi speculaţie - haidi bre,bunico,n-ai mai terminat???

Sănătate : Nativul Săgetător este pus în corespondenţa cu şoldurile, pulpele, astfel încât nativul acestei zodii este predispus la paralizii ale membrelor, accidente sportive, sciatică.
Bun,e bine de ştiut.Când oi ajunge în scaun cu rotile,vreau să văd care mă îngrijeşte.Nu vă înghesuiţi aşa toţi deodată,că tre să vă fac teste întâi,să văd care e capabil şi are nervii buni pentru mine.

Zodia mea rulează!!!

miercuri, 9 februarie 2011

Copiii (mei) spun lucruri traznite

Sunt mandra mamă a două fetiţe,una de 4 şi una de 6 ani.Ei,fetele mele reuşesc,cum necum,să mă pună în încurcătură aproape zilnic.O să vă introduc un pic în lumea mea,redându-vă câteva din perlele absolut memorabile ale celor doua zgâtii,pe nume Raluca si Adriana.

1.Acţiunea se petrece în curtea soacra-mii,afară cald si soare,protagonist:Raluca; personaje secundare:eu şi soacra-mea care face o prăjitură în casă.
Eu: Ralu,nu te duci s-o ajuţi pe bunică-ta să facă praji,că Adiţă s-a dus!
Ralu(stând în fund,pe scări,ţinându-şi căpşorul în mâini): Nu pot!!!
Eu(contrariată): Da` de ce nu poţi ???
Ralu: Că sunt ocupată !!!
Eu: Da` cu ce eşti,dragă,aşa ocupată?
Ralu(oftând): CU VIAŢA!!!
Eu rămân speechless.

2.După-amiază,eu în bucătărie gătind 3 feluri,nervoasă că nu mai termin odată.Protagonist:Adiţă.Personaje secundare: ta-su,eu şi sora-sa.
 Aditza: Mami,vreau să te intreb ceva.
Eu: Zi,iubito.
Aditza: Mami,de unde vin copiii?
Eu(cu un zâmbet inteligent pe moacă): Din burtica mamicilor!
Aditza(uitându-se la mine urât): Aia ştiu şi io,că doar nu-s proastă! Io te întrebam cum ajung ei acolo,în burtică!
Eu: Aaaaaaa....păăăăăăiiiii......cum să-ţi explic eu ţie,măi mamă.....
Aditza(deja furioasa): Lasă-mă că nu ştii nici tu,mă duc să-l întreb pe tati!
(pleacă nemulţumită către ta-su,cu boticul cât casa,bombănind ceva cum că habar n-am cum le-am făcut pe ele)
Aditza: Tati,cum ajung copiii in burtica mamicilor?
(Ta-su,în timpul ăsta se juca o puşcărie de joc shooter şi era foarte concentrat)
 Tata: Aaaaaa...păăăăăăiiiiiii.....cum să-ţi zică tie tati...
Aditza: Aoleo,frate,nici tu nu ştii???
(în timpul ăsta,intervine Raluca în discuţie şi ne salvează)
Raluca(afişând o figură de om atotştiutor): De la doamne-doamne vin copiii,tuuuu! Nu ştii atâta lucru???
Aditza(zbierând din sufragerie la mine): Maaaaami,aşa e cum zice Raluca?
Eu(transpirată toată şi fericită că am găsit o explicaţie rezonabilă): Da,mami,aşa e! Raluca are dreptate.

3.Dimineaţa de tot,ora 7 fără 10.Ta-su se învârte prin casă să plece la servici,io cu cafeaua în nas,încercând să funcţionez la parametri cât de cât normali,Raluca trează bec de juma de oră şi foarte veselă.
Raluca: Mami,pot să te întreb ceva?
Eu (chioară de somn) : Mda...
Raluca: Mami,cine este George Clooney?
Eu (înecându-mă cu cafeaua): Un actor,mami...da` de unde ştii tu de George Clooney?
Raluca: Eu ştiu tot!

4.Seara,Raluca foarte ciufută,supărată pe toată lumea din casă din motive necunoscute nouă,muritorilor de rând.Ta-su,încercând să împace copilu`,eu râzând până aproape de leşin.
 Ta-su: Ralu,vii să mă pupi?
Ralu: NU!!!
Ta-su: Hai tu şi pupă-mă!
Ralu: DA` CE,IO SUNT OBLIGATĂ SĂ PUP PE TOATĂ LUMEA?

5.În timpul zilei,Raluca e în bucătărie,cu o perie de păr în mână,stă aşezată în genunchi în faţa aragazului care are geam tip oglindă la cuptor.
Ralu(trecându-şi o mână prin păr în timp ce se uita în oglindă): Mami,tu mă vezi cât sunt de frumoasă?
Eu(cu gura căscată,în timp ce-i urmăresc mişcările): Da,mami,vad...
Ralu: Aşa-i că sunt cea mai frumoasă?
Nemaiaşteptând răspunsul,se apleacă şi se pupă în oglindă.Eu sunt speechless din nou.

6.Dimineaţă de tot,toată lumea fuge prin casă  şi se pregăteşte de plecat la grădi,servici,etc.
Protagonişti:toată familia.
 Eu: Adiţa,îmbracă-te odată,măi mamă,că eşti mare deja!
Aditza: Imediat!
Eu: Vezi că ţi-am pregătit hainele,sunt pe patul tau.
Aditza(după câteva secunde de studiat hainele): Tu nu vezi ce mi-ai dat ca să îmbrac??? Io nu mă duc nicăieri îmbrăcată în halul ăsta!
Eu(plină de spume şi de nervi): Pune mâna şi îmbracă-te şi lasă fiţele ca te plesnesc!
Aditza: Poţi să mă plesneşti,io tot nu mă duc la grădi aşa,în halul ăsta,neasortată!
De specificat ar fi ca avea blugi,un tricou alb,adidaşi şi o bluziţă albă cu ceva inserţii albastre.Am descoperit ulterior că "asortat" înseamnă să ai aceeaşi culoare din cap până în picioare.

Când vor mai "produce" perle,o să vă mai povestesc.

luni, 7 februarie 2011

Dacă aş fi pentru o zi...

...nu,nu preşedinte.Dacă aş fi pentru o zi bărbat,ce dracu aş face? Habar n-am. Probabil aş face numai tâmpenii,aş fluiera dupa femei pe strada, aş fi un nesimţit şi jumătate,aş fuma pe strada*,mi-aş aranja "jucaria" din 5 in 5 minute,aş fi foarte încântată să pot face pipi din picioare,şi cu siguranţă,aş face-o cu o femeie să vad cum se prezintă orgasmul şi din partea cealaltă. Bun,dar astea le-ar face oricine(cred eu). Ce aş mai face deosebit? Chiar nu ştiu. Ce pot face bărbaţii şi nu pot face şi femeile-în afară de cele enumerate mai sus? Acum îmi dau seama că de fapt,nu mi-aş dori să fiu barbat,că n-aş ştii ce să fac sau aş fi cel mai gay** de pe planetă .Deci e bine că sunt femeie,e perfect aşa!
*-ştiu că se poartă şi e foarte la modă,trendi şi cul să fumezi pe stradă,dar eu n-aş face-o că mi se pare cel puţin de prost gust ca o femeie să meargă cu ţigara în mână pe stradă.Prefer să mă opresc pe o bancă şi să fumez,dacă chiar nu mai pot aştepta până acasă.
**-n-am nimic cu gay-ii,sunt de-o toleranţă rara în privinţa asta.

vineri, 4 februarie 2011

Mica tiganiada

Eu la origini sunt tiganca.Sau gipsi.Cum vreti voi sa-i ziceti,dar aia sunt.Nu mi-e rusine cu lucrul asta,ba chiar uneori ma ia gura pe dinainte si spun de bunavoie,ca acum.Stra-strabunicul meu a fost un tigan nomad,care si-a trait toata viata in satra si-a avut caruta cu coviltir,gloabe de cristal,cai multi,palarii,vioara,mult aur si ochii verzi.Pe stra-strabunica mea a furat-o dintr-un sat,si-a uitat s-o mai duca si inapoi.De la el,cu siguranta am mostenit culoarea tenului,sangele fierbinte,temperamentul impulsiv,fascinatia pentru ocult si atractia catre aur.Cine nu este ingust si limitat,stie ca tiganii adevarati isi pretuiesc copiii mai mult ca viata,sunt oameni de cuvant si de onoare si au un orgoliu nemasurat.De ce s-a generalizat termenul de tigan in timp si a ajuns sa fie asociat cu ce este mai rau in tara asta-nu stiu.La fel cum nu stiu de ce tiganii adevarati nu se revolta cand sunt asociati cu hotii,criminalii,cersetorii si alte asemenea.Acum mai gasesti foarte greu tigani adevarati;poate ati auzit de "tiganii cu palarie"-se mai gasesc (inca) prin zona Ardealului.Se disting de restul "turmei"prin palariile specifice,mustata mare-barbatii,si banii de aur prinsi in par sau salbele de aur de la gat-femeile-barbati muncitori si orgoliosi,femei frumoase si aprige.Aia inca mai sunt tigani adevarati,desi nu (mai) sunt nomazi.
Nu fac propaganda pro-tigani,nici macar nu incerc sa va conving ca sunt fascinanti.Imi ajunge ca stiu eu lucrul asta.Voiam doar sa va spun ca si eu am sange de tigan.Si nu mi-e rusine.

miercuri, 2 februarie 2011

Aventuri din tinerete

Povestea asta se petrece pe vremea cand eram io foarte tanara si...toanta si foarte gravida,mai precis in ziua in care s-a nascut fi-mea aia mare.Ca orice viitoare mamica normala,pe timpul sarcinii am mers regulat la medic,asa incat am ajuns sa stabilim ca in 31 mai o sa-mi provoace nasterea,daca nu se intampla nimic inainte.Vazand in 30 ca n-am nimic,ma simt excelent(cat de excelent se poate simti o gravida pe cat de inalta pe atat de rotunda),m-am pregatit sufleteste ca a doua zi sa nasc.Asa ca,in 31 am pornit foarte voioasa spre maternitate(pe dracu voioasa,ca eram ciufuta,cu cafeaua nebauta,nemancata si nervoasa din principiu,ca doar eram foarte gravida).Ajunsi acolo,al meu barbat era transpirat tot,vorbea intr-una si se plimba de colo-colo-pe scurt,avea atatea emotii ca m-a scos din sarite si l-am trimis acasa dupa ce mi-am facut internarea.La 1 jumate dau si de tanti doftorita mea,care ma invita cordial intr-un cabinet 'sa-mi rupa apa'.Io ma uit crucis la ea si-o intreb:'-Cum adica?' 'Pai sa provocam nasterea!Nu asa am zis,ca azi nastem?' Ridic o spranceana la ea si-mi zic in sinea mea:'Eh,probabil imi face o injectie sa-mi provoace nasterea'.Ea incepe sa ma zoreasca:'Hai sus,pe masa!' Io,deja echipata intr-o chestie care aducea a camasa de noapte,ma gandesc:'Eh,precis tre sa-mi faca un control inainte!';Ma urc pe masa,iar in timp ce doctorita isi punea manusile si se pregatea sufleteste sa-mi 'rupa apa',o crampa exagerat de nasoala si neobisnuita imi ia aerul.Apoi,cea mai naspa senzatie traita vreodata si un milion de ganduri in capul meu:'Am facut pi-pi pe mine!!!' -imi zic eu in capul meu cel prost.Si dau sa incep sa baigui niste scuze,la care doctorita,razand cu gura pana la urechi,zice: 'Ia uite,si fi-ta vrea sa se nasca azi,ce bine ca ti s-a rupt apa,m-ai scapat pe mine de-o treaba.Da-te jos si hai in sala de nasteri'.Io,cu ochii cat cepele,ma execut fara sa comentez,gandindu-ma doar:'Doamne ce bine ca n-am facut pi-pi pe mine,ca ma mai faceam dreq de ras! De aici incolo,lucrurile se precipita,dar nu foarte mult ,ca pana la 6 io n-am avut nici pe naiba,insa in timpul asta,de la 2 fara ceva pana la 6 cand a inceput sa ma doara si pe mine cate una alta,am vazut o gramada de chestii.Prima oara am dat cu ochii de vecina mea de pat,care se plimba cu un copac din care atarna o perfuzie si se vaita pe doua voci:'Au,au,au,vai vai vai!!!' Ma uit la ea stramb si-mi zic in gand:'S-a dus dreq cititu` meu,daca asta o sa-mi cante pe doua voci ' O intreb politicoasa:'Te doare?' La care ea:'Aoleuuuuuuuuuuuu,ca nu mai pot si nu mai pot!!!'.Io ma asez linistita in pat,pe partea stanga-dupa cum imi zisese asistenta-si astept.Ma,si astept.Si mai astept un pic.La un moment dat,intra o tanti cam la 40 si ceva de ani,tinandu-se de burta,langa ea doua asistente si o doctorita,o urca pe masa si aud: '`R-ai al dreq cu ma-ta cu tot si cu tot neamu` tau,ca am zis ca nu-ti mai fac plozi si proasta de mine nu ma invat minte odata-Auuuuuuuuuuuuu- inca o serie de injuraturi ce nu pot fi redate',rasete,hohote,alta serie de injuraturi,inca un auuuuuuuuu prelung,si dupa aia un 'oa oaaaaaaaaa' sanatos din toti rarunchii.Totul a durat sub 3 minute.Dupa ce m-am calmat de la atata ras,ma gandesc io in sinea mea:'Eh,daca dureaza 3 minute,e ok...ce dracu s-or plange femeile astea atata nu stiu,ca pe mine nu ma doare nimic!'La 6 fix,am inceput si io sa stiu ce-s alea contractii,la 7 imi blestemam soarta ca nu-s in America sa cer epidurala,la 8 fara 10 urlam dupa mama,ma rugam sa mor si ma intrebam cine dracu m-a pus pe mine sa fac asa ceva si cat de tampita tre sa fii sa vrei de bunavoie sa treci prin asa ceva iar la 8 fara 5 imi tineam gogoasa in brate si plangeam de sarea camesa de pe mine.La 8 fix stiau deja toate neamurile ca avem o fetita sanatoasa de 3,100 kg si 51 de cm si cu parul prins cu o agrafa(nu,nu glumesc,chiar i-au prins parul din fatza cu o agrafa).Acum,cand privesc in urma,imi dau seama ca sunt o norocoasa,ca am nascut deosebit de usor,si ca totul mi se pare foarte comic,dar atunci...eram tanara si nestiutoare si aveam impresia ca nasterea e asa o chestie banala,ca doar atatea milioane de femei fac treaba asta si n-au mai murit.N-am avut emotii,nu mi-a fost frica pana in ultimele momente,si as mai face-o oricand,pentru ca stiu ca uiti toata durerea cand iti tii puiul in brate.
P.S. Io de fapt am vrut numai sa povestesc faza cu tantitza aia care l-a injurat pe barba-su fara ca el sa fie de fatza si in totalitate de vina si care a facut deliciul zilei cu pricina,da` n-aveam cum sa zic povestea fara sa ma leg de ceva,plus ca simteam nevoia sa spun lumii intregi cum NU m-am chinuit eu spre deosebire de alte mamici.